tag:blogger.com,1999:blog-58880790044329070382024-03-05T18:36:51.182-08:00NSCUIdei. Povesti. ExperienteNSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.comBlogger39125tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-70989488071112684142015-05-10T05:29:00.003-07:002015-05-10T05:29:45.995-07:00Despre kite(surfing)<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Despre kite...<br />
<br />
Deja despre kite stie toata lumea. Si nu doar ca stie, dar toata lumea face. Sau daca nu face inca, va face in curand. Auzi despre kite la sala, la Mega Image, pe plaja. Eram acum un an la H2O la bar, vine un tip si cere o tigara, ii spun ca nu am. II zic ca nu fumez, e mai sanatos. Raspunde - normal ca stie ca e sanatos, ca doar face kite, uite, mai incolo pe plaja e zmeul lui...<br />
<br />
In fine, intrucat toata lumea face, eu nu era sa scap din mainstream, nu? Asa ca am facut cursul. Prima mea mirare a fost ca nu chiar toata lumea face kite. Nici macar aia care fac. Adica, da, plaja din spot era plina. Dar, din 7 ore cat stai la kite, se fac asa, vreo 10 min, in cateva serii. Acum, cauzele sunt multiple - ori nu e vant, ori e prea tare si nu ai zmeul potrivit, ori, cel mai probabil, discutiile de pe mal sunt mult prea interesante ca sa le abandonam, asa, in voia vantului.<br />
<br />
De ce sa mint si sa spun ca, la un nivel subtil sau chiar evident, chestia asta nu m-a deranjat prea tare? Pai nu cu mare drag intaintezi in mare cand stii ca dihania urmeaza sa dea cu tine in toate pozitiile... plus ca e foarte important ce faci pe mal, motiv pentru care alocam timp sa le fac in mod parcimonios, cu metoda. E importanta ordinea firelor, culoarea lor, sa le sortezi, sa le ingropi, sa le tii pu directia buuuuna. Partea de pregatire teoretica, de pregatire a zmeului de zbor si aplicarea lor imi dadea mai multe emotii decat o teza la mate. Dar si cand o nimeream!<br />
<br />
In fine, la un moment dat este inevitabil sa ajungi si in apa. Dupa ce inveti sa controlezi cat de cat zmeul pe uscat, dupa ce reusesti sa gasesti placa pe mal, sa o mai pui si in picioare, incepi sa te rogi. De zmeu, de vant, de duhurile sfinte. "Hai, usoor, asa, da, da." Zmeul salta jucaus la 12, pare ca e cu tine, te asculta, te intelege, e prietenul tau bun, pui placa, te asezi in pozitie, mai faci o cruce cu limba in gura, asa, acum da, la stanga, ba nu, la dreapta, am zis in dreaaaaapptaa!.. aaaaaa!!! buf, pleosc, trosc! fata in apa, izbitura frontala. Te-a luat si da cu tine ca in scena din Avengers cand Hulk se supara putin pe Loki. Placa e pelcata in lumea ei, la mal sau departe in larg, cautand un proprietar mai atent. Nici nu visez inca sa ma duc sa o recuperez, asta inseamna sa pui o pozitie ciudata prin care mergi in amonte folosindu-te de zmeu si de o mana pe sub apa drept carma. O gluma buna.<br />
<br />
Odata mi s -a intamplat sa ajung pana la mijlocul lacului, acolo vantul a cedat, zmeul a picat si nu am reusit sa il mai ridic. Am tras cu toata forta celor 54 de kilograme ale mele, infipta pana la genunchi in mazga moale, pastoasa, din alge oceanifere, si nu am reusit. Gizas, cum era mazga aia... unde am fost noi la kite, intr-o laguna din Sri Lanka, fundul baltii era moale, lipicios, te adanceai in el ca-n unt. Am ales sa cred ca e un fel de crema din alge, benefica pentru reflexoterapie, ca sa imi iau gandul de la senzatia scarboasa pe care o simteam printre degete. Anyway, nothing sexy about it. Adauga, pe langa balaceala in namol, faptul ca te bronzezi cu manecute, sosetele si altele, ca ceafa intepeneste si ochii stau in soare. Si ca Oceanul Indian are gust de alge si peste stricat, usor dulceag. Yummy!<br />
<br />
Dar, pentru cei curajosi si perseverenti, zeii mai si zambesc, chiar daca cateodata la misto. Incet, incet, mai trece o zi, mai trece o saptamana si incepi sa intelegi. La un moment dat chiar ti se pare ca esti acolo. La un moment dat - si voi crea acest moment serios in cadrul acestui post scris cu usoara ironie - devine magic. Nu mai auzi nimic in jur, zmeul chiar e prietenul tau bun, auzi vantul, gasesti placa fara sa te impiedici, standa e stanga si dreapta e dreapta si te ridici. Zambesti, esti acolo, conectat cu tine si cu vantul, si, chiar daca nu mergi mai mult de 3 metri pe placa, intelegi cum O SA FIE.<br />
<br />
<br />
<br /></div>
NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-56464620068955470772015-05-09T12:59:00.003-07:002015-05-10T03:51:00.610-07:00La cai<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
De curand am aflat de ce caii de cursa stau cu o capra in boxa. Si ca nu suporta selfie-urile.<br />
<br />
Am incercat mai demult sa merg pe cal - asa cum incerc multe lucruri - pentru ca mi se parea o experienta interesanta. N-a iesit ce trebuie; instructorul ne-a dus din prima prin padure si, dupa doua ore de mers, nimic nu mai era placut: nici durerea de spate, nici hurducaielile de pe drum, nici gratarele cu mici de pe traseu. Asa ca am abandonat ideea de a face echitatie, pana acum cateva saptamani.<br />
<br />
Imi dau seama ca cineva este un bun profesionist si stie ce face, in general, dupa cat de slab vanzator este. Pe scurt, acest nou instructor mi-a taiat inca de la prima convorbire telefonica orice plan sau cerere de a face o tura prin padure, de a invata mai repede sau mai pe scurtatura. "Vreti sa iesiti pe camp? Nu se poate. Vreti sa faceti mai multe lectii in aceeasi zi? Nu prea multe, ca obosim caii." Mi-a castigat increderea imediat.<br />
<br />
Iata-ma, asadar, bajbaind pe la km 56 de pe autostrada spre Pitesti, prin parcarea unui restaurant, catre un sat din apropiere, in cautarea locului de antrenament. Gasesc casa si omul, intru in curte. Caii stau intr-un grajd prin care zboara randunici; vreo 7-8 pui de Malinois incep sa fac un zgomot asurzitor cand intru. Caii, in schimb, sunt imperturbabili. Si superbi.<br />
<br />
Cat timp dureaza pregatirea calului cu care fac prima lectie, ma apropii de unul dintre ceilalti. Il mangai pe cap, este incredibil de frumos. Fac o mare greseala... dupa asta, efectiv nu mai reusesc sa scap de el. Ma impinge cu botul, ma apuca de haine si de cap, aproape ca iese din boxa. Vrea sa fie mangaiat, rasfatat, isi pune capul pe umarul meu, ma trage de urechi, de par, de ce apuca. Proprietarii se distreaza: "Are o personalitate mai ciudata, nu poate sa stea singur. Ai vazut ce are in boxa?"<br />
<br />
Ma uit; dinauntru ma priveste imperturbabila o capra alba, asezata intr-un colt unde mesteca niste frunze, complet indiferenta la agitatia calului. "Sunt cei mai buni prieteni. Cand scoatem calul la expozitie, luam si capra. Odata a atacat-o un tap, calul a sarit in apararea ei" imi zice doamna razand. Imi place atat de mult calutul asta ca nu ma pot opri sa nu ma joc cu el, sunt chiar putin ingrijorata de cel cu care urmeaza sa fac lectia, martor la scenele mele de afectiune - sper ca nu are sentimente de gelozie si da cu mine din sa...<br />
<br />
N-a dat. A avut mai multa minte decat atat. Inainte sa plec, ma duc din nou in grajd sa ma mai joc putin cu prietenul meu. Bucurie mare... Hai sa fac si un selfie. Scot telefonul, bag cateva cadre, calutul se uita si el, iar ma trage de cap, de par. Stai putin, gata. Cand ma intorc, ia-l de unde nu-i. Plecase de tot. Cheama-l, nu vine. Mangaie-l, nu sta. Ma aplec spre boxa, calul se duce in spate. Ma uit spre el si il strig.<br />
<br />
Din colt, capra ma priveste cu indulgenta resemnata.<br />
<br />
<br />
<br /></div>
NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-14237791501060894952015-05-01T14:46:00.001-07:002015-05-01T14:59:43.715-07:00Spatiu de trecere<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Cele trei usi care inchid holul micut din zona de asteptare de la terapie intensiva se izbesc continuu de pereti, in tandem. In mai putin de 3 mp, se intra in cladire, se iese de la terapie intensiva catre zona de consultatii si invers, se sta in asteptare pe 3 scaune inghesuite la perete si, pentru cei ce primesc acces in zona securizata, se distribuie halate si echipamente de protectie de la un tonomat, amplasat si el in spatiul celor 3 metri patrati.<br />
<br />
Ma ridic de pe unul din cele trei scaune, fiindca deja asteptarea jos e mai obositoare decat statul in picioare, si ma reazem de tonomatul de halate. Privesc oamenii ... asistenta cu halat scurt si fara fusta care deschide usa doctorului "Haaideeti, sa imi puneti si mie o parafa", zambeste larg si apoi il insoteste in miscari de dans, de parca tocmai a intrat in restaurant si lautarii ii canta "Nu e nas ca nasul mare", muulti doctori, tanti ce cara tavi si saci cu tifoane, un nene care vorbeste incontinuu, dandu-ne stirile cu ce i s-a mai intamplat sotiei lui internata un etaj mai sus.<br />
<br />
In toata invalmaseala, un cuplu in varsta sta deoparte; el, rezemat cu spatele de perete, o mangaie usor pe mana si ii sopteste din cand in cand doamnei ceva la ureche. Par linistiti. Geanta mea era inca pe scaunul de pe care ma ridicasem.<br />
- Vreti sa luati un loc? ii spun doamnei, si imi ridic laptopul greu<br />
- Multumesc, nu, nu mai am rabdare.<br />
<br />
Incepu sa se miste, usor agitata.<br />
- Este incredibil, imi zise. In tot spitalul nu reusesc sa imi gaseasca CD-ul cu rezultatele de la computer tomograf. Vreau sa imi tin singura dosarul bolii, sa am toate documentele intr-un loc, iar ei au reusit sa il piarda. Ce dezorganizare!... Cum sa ai incredere ca te trateaza bine daca ei pierd analizele?<br />
- O sa il gaseasca, zic. Oricum, analizele ar trebui sa fie si in sistemul IT si sa va poata face alta copie, daca aveti nevoie.<br />
- Nu stiu, zice. De o ora stam aici. Si nu asa vreau sa imi petrec timpul care mi-a ramas... Cand esti in stadiul 4, ma gandesc sa renunt si sa nu mai fac niciun fel de tratament. Azi am aflat, zise.<br />
<br />
Ma uit spre ea, parea atat de impacata, senina chiar. Era usor nervoasa din cauza CD-ului, in rest nimic din comportamentul ei nu parea sa arate ca aflase cu doua ore in urma ca mai are doua luni de trait.<br />
<br />
- Am mai avut cazuri in familie, si stiu cat e de greu tuturor, mai ales celui bolnav. Si nu pot face asta fiului meu... Oricum, mai multe zile decat vrea Dumnezeu sa iti dea, nu ai. Prefer o trecere demna si scurta decat un chin, ca sa ma agat de viata. Dar familia insista... Vreau doar CD-ul, ca sa pot pleca acasa.<br />
<br />
Ma uit spre ea, aproape ca zambeste. Ma gandesc la ce mi-a zis despre fiul ei si imi vine sa ii zic cat de mult a insemnat faptul ca am reusit sa petrec inca un an alaturi de mama mea, inainte sa se duca. Nu stiu cum sa ii zic, ca sa nu para deplasat si ciudat, intre toti oamenii de acolo.<br />
<br />
- Vrei tu sa trec prin asta in fiecare saptamana? zise catre sotul ei; iar el, tusind ca sa isi mascheze tremurul vocii, raspunse ceva care nu avea prea mult sens.<br />
<br />
Ma indrept de spate si ma pregatesc sa ii spun ce aveam in minte, cand apare doctorul.<br />
- Haideti ca a reusit sa vi-l gaseasca.<br />
<br />
Au plecat repede, ca si cum fusesera eliberati dintr-o zona de retentie, de carantina. Ca dintr-o gara de tranzit, suspendata in timp, in cei 3 metri de spatiu de trecere dintre lumi.</div>
NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-26003972986898737902012-04-11T11:34:00.003-07:002015-05-10T05:30:15.164-07:00Cu capul in nori<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Ati fost vreodata pe un drum necunoscut, si deodata nu mai gasesti destinatia asa ca setezi GPS-ul sa te scoata repede undeva - preferabil la autostrada - iar el iti raspunde cu un drum micut, transparent, marcat cu doua liniute, un amarat de drum fata de celelalte drumuri de pe harta, vizibile si colorate frumos cu galben sau cu verde? ... nu te grabi sa intri pe drumul ala. Nu intotdeauna precum in cer satelitii vad lumea, asa-i si pe pamant.<br />
<br />
A doua zi a calatoriei noastre catre casa trecea pe langa un loc pe care vroiam sa il vad neaparat. Genul ala de loc din top destinatii turistice, cu care primesti poza cu fwd pe email si pe care il pui in Pinterest in board-ul 'De vazut in viata asta'.<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi77jT2cRoeI_v3rmveD_a42NxTBUw0XUlr4xgO0H9Vii4AtQmG_EojImBUcMu2Y_bEX1HCzWgORzxBtWpHgGikhU41eUDYhRUIVq18c2zj9TFJnXkqYjSDzjHwFKYd76BZfszemyJC1Zo/s1600/it_cinque_riomaggiore_12_e.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi77jT2cRoeI_v3rmveD_a42NxTBUw0XUlr4xgO0H9Vii4AtQmG_EojImBUcMu2Y_bEX1HCzWgORzxBtWpHgGikhU41eUDYhRUIVq18c2zj9TFJnXkqYjSDzjHwFKYd76BZfszemyJC1Zo/s400/it_cinque_riomaggiore_12_e.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Riomaggiore, Cinque Terre, Italy</td></tr>
</tbody></table>
"Trecea pe langa" e destul de mult spus, pentru ca poza de mai sus este a unui orasel pescaresc izolat, situat intr-un grupulet de cinci asezari (Cinque Terre) aflate la curba de vest a cizmei Italiei, la o distanta apreciabila de civilizatie. Cred ca mult timp acolo nu s a ajuns decat cu barca. <br />
<br />
Am iesit de pe autostrada si am luat la rand serpentinele de pe coasta, am mers ce am mers si deodata brusc, ceata. Mai tarziu ne-am dat seama ca nu era ceata, ci nori. Urcasem pe creasta, pe un drum destul de ingust si cu vizibilitate zero. GPS-ul isi facea insa treaba si tinea drumul inainte catre Riomaggiore. Am continuat, dar ne mai scazuse entuziasmul... Peisaj ioc de la ceata, viteza redusa, opriri din cauza reparatiilor la drum. Ajungem la o intersectie in care toate drumurile erau inchise. La nici 10 km de Riomaggiore, drumul era blocat, fara nicio ruta ocolitoare ..<br />
<br />
Ce putea sa fie mai rau?<br />
<br />
Pai, de exemplu, putea sa inceapa o ploaie torentiala. La comanda 'Scoate-ne naibii de aici catre autostrada, vaffanculo Riomaggiore', GPS-ul ne-a dat singura varianta un drumulet amarat, slabanog, ce abia se vedea in harta. Am luat-o pe acolo.. Drumuletul a luat-o voios prin munte, a renuntat la un sens de mers, s-a transformat intr-o cararuie pietruita pe sub crengile padurii si, la un moment dat, s-a rupt de tot din cauza suvoiului care se scurgea de pe pietrele din dreapta spre prapastia din stanga.<br />
<br />
Nu aveam loc sa ne intoarcem, iar inainte nu stiam ce urmeaza. Slava domnului ca a urmat o masina din sens invers, cu doua femei care treceau muntele, razand si parand ca se distreaza teribil de situatie. "Alte nebune" am zis cu mama, si am rasuflat usurate..</div>
NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-68830362959202569722012-04-06T15:52:00.001-07:002015-05-10T05:31:26.770-07:00Tine distanta si mainile pe volan!<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
- Gabi, ma lasi in pace sa conduc? Nu mai imi tot spune ce sa fac! Ce, eu iti fac tie observatii despre cum conduci? <br />
- Mama, te rog tine ambele maini pe volan! Masina trebuie sa aiba stabilitate si sa ai control! Instructorul ala care ti-a zis sa conduci cu o singura mana este un idiot! Trebuie sa poti merge asa in caz de urgenta, dar nu sa fie stil de condus!...<br />
<br />
De cand am facut dauna totala cu masina, acum trei ani, fiindca o mana isi rezema cotul pe geam iar cealalta cauta intr-o doara niste fructe confiate intr-o punga langa schimbator, tin ambele maini pe volan si atunci cand trec prin zona cu limitare de viteza la 30. Cotul imi intepeneste, bratele ma dor si umerii mi se blocheaza din cand in cand, dar mainile imi raman punctuale, si nu intarzie dincolo de ora 10 si 10.<br />
<br />
Ieri, fiindca m-a apucat un somn teribil in timp ce conduceam - nu adorm decat pe la 3 noaptea iar in loc de espresso strong am apasat cafe late la aparat - a trebuit sa o las pe mama sa conduca. Cand vad insa cum mana dreapta ii intarzie mai mult de 5 secunde pe schimbator, ezitand intre a treia si a patra in timp ce trecem pe langa un tir, soseaua e umeda si masina serpuieste imperceptibil, somnul meu se duce. Iar faptul ca repet obsesiv "tine mainile pe volan" nu ajuta situatia.<br />
<br />
- Mama, nu inteleg de ce te superi. Eu, dupa ce mi-ai tocat creierii sa tin distanta fata de cel din fata, ce am facut? Am tinut distanta, ca asa te simti bine si fiindca asa e sigur. <br />
<br />
Mama tace. Acum 5 ani, lovise usor spatele masinii din fata cand conducea propria masina. Parte fiindca nu tinuse distanta si parte fiindca franele Peugeot-ului ei fusesera la fel de eficiente sa opreasca rotile ca si armata franceza sa opreasca invazia germana. De atunci, "tine distanta" era regula nr 1 in condus si cuvant de ordine in excursia noastra impreuna. <br />
<br />
- Mah, da nu se mai termina tunelul asta?.. adauga dupa cateva secunde.<br />
<br />
Azi mama a trecut Alpii catre Elvetia conducand pe serpentine, cu ambele maini pe volanul masinutei mele burdusite cu haine, pantofi, borcane goale de la muraturile trimise de cumnate, cadouri pentru acasa plus doi cozonaci de la doamna care ne-a tinut in gazda vreo trei luni. Ne intoarcem acasa.</div>
NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-15869602783871073372011-11-19T07:43:00.000-08:002011-11-19T07:43:01.325-08:00Pedro in Asia<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Inca un video din memorabila excursie de la inceputul anului. De data asta, personaj principal este Pedro, pentru care cele doua saptamani au fost doar inceputul aventurii :)<br />
<br />
<iframe src="http://player.vimeo.com/video/32046519?title=0&byline=0&portrait=0&autoplay=1" width="398" height="224" frameborder="0" webkitAllowFullScreen mozallowfullscreen allowFullScreen></iframe><br />
<br />
<br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-65660677783868210812011-07-29T13:22:00.000-07:002011-07-29T13:22:37.903-07:00O seara de vara in Nurnberg<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Azi a trebuit sa ma duc sa iau un medicament de la farmacie. Si fiindca e un medicament mai special, o singura farmacie in tot Nurnbergul il are. Evident, m-am ratacit putin in drum spre locul cu pricina. Nu-i nimic, am avut ocazia sa vad cum se umple de viata inainte de weekend un oras pe care l-am crezut aproape pustiu pana de curand.<br />
<br />
<iframe frameborder="0" height="224" src="http://player.vimeo.com/video/27062927?title=0&byline=0&portrait=0&autoplay=1" width="398"></iframe><br />
<br />
<br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-6455945048001951382011-07-28T11:11:00.000-07:002011-07-28T11:19:18.640-07:00Cum o zgarietura pe portiera m-a salvat dintr-un accident de masina<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">De vreo sase saptamani de cand stau prin Germania, incerc sa nu imi scape, din greseala sau din obisnuinta, vreo urma de obicei prost castigat dupa ani de zile traiti pe malurile dambovitene. Parchez numai in locurile marcate, nu merg nici cu 10 km peste viteza legala, nu claxonez la stop nici daca se face rosu din nou si cel din fata nu se misca, nu scartai scaune in bucatarie si nu sforai noapte de frica sa nu deranjez vecinii.<br />
<br />
Asa ca nu mica mi-a fost mirarea si indignarea cand azi de dimineata mi-am gasit masina zgariata gros cu cheia "ca pe-acasa", desi nu gresisem nici primariei nici vreunui proprietar al locului unde parcasem! Spus pe bune, cum de au fost ATAT DE MAGARI??! In tara asta unde si iarba creste in pozitie de drepti si in care fiecare mamaie iesita cu catzelul la plimbare se crede politist comunitar, in care toata lumea respecta regulile si se comporta civilizat, cine mai da cu cheia pe masina ca-n Drumul Taberii??<br />
<br />
In fine, cu greu mi-au trecut nervii... De fapt nu mi-au trecut tot drumul pana la supermarket, ceea ce ma aduce catre ideea din titlu. <br />
<br />
Ce s-a intamplat? <br />
<br />
Stateam la stop in spatele unei masini si inca uram de bine in gand celui care imi facuse bucata mai devreme. Se face verde iar duba din fata se pune in miscare cu greu, parca in reluare. Atunci scot capul pe geam in stanga, sa mai vad odata cum arata zgariala. Urat, urat! Insa atunci cand ma uit, vad cum din fata vine tare un BMW care vrea sa faca stanga. Hait, zic! Trag de volan dreapta, taman la timp ca sa evit sa intru in spatele dubei din fata care se propteste zdravan in masina care vine din fata.<br />
<br />
Inghit in sec si, dupa ce vad ca oamenii din masini sunt ok, merg mai departe... si nu pot sa nu ma gandesc ca daca nu era zgarietura aia, nu m-as fi uitat spre stanga in fata, nu as fi vazut masina si acum faceam cunostinta cu sistemul de ordine si protectie nemtesc. <br />
<br />
Poate ca e adevarat ce se spune si cateodata micile neplaceri sa intampla doar ca sa te scoata din fata unor mari necazuri...<br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMgSqWcRFE7u3lwPEbeCnuL4dBroXvS8PsOVpu12335zNZC-wooZZ6j6XoVasJZWcZ0Mus5C9dFctg8MUC4MK02az8g3x6Io2iaLopODywbTPLiks2EwWCNwkE2ePDQUy6KZdWOot9SF0/s1600/IMAG0196.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMgSqWcRFE7u3lwPEbeCnuL4dBroXvS8PsOVpu12335zNZC-wooZZ6j6XoVasJZWcZ0Mus5C9dFctg8MUC4MK02az8g3x6Io2iaLopODywbTPLiks2EwWCNwkE2ePDQUy6KZdWOot9SF0/s400/IMAG0196.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Add caption</td></tr>
</tbody></table></div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-1194451578234200052011-07-28T10:10:00.000-07:002011-07-28T13:55:02.057-07:00Too sexy ...!<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Ultimul video pe care l-am facut o are ca personaj principal pe sora-mea. Desi a fost filmat in vacanta din Asia, au fost atat de multe filmulete puse cap la cap, ca montajul final a fost ceva diferit, mai mult decat un film de vacanta.<br />
<br />
<iframe frameborder="0" height="224" src="http://player.vimeo.com/video/26505021?title=0&byline=0&portrait=0&autoplay=1" width="398"></iframe><br />
<br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-34968468411154186422011-04-29T09:33:00.000-07:002011-04-29T09:51:00.585-07:00Cum strica marketingul lumea si cum are o sansa sa o repare la loc<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Daca e o discutie care sa ma prinda serios, atunci hai sa vorbim despre cum ar fi traim o viata "verde", intr-o lume "verde". Asa-i ca suna boring? Pun pariu ca da! <br />
<br />
Ecologia, ideea de green si bio nu sunt branduri sexy absolut deloc. Nu le urim, dar nici nu ne atrag prea tare. Nu ne seduc. NU LE CONSUMAM. Nu suficient. Ecologia e o chestie verde pal, usor prafuita, situata intre ideea de medicament pe care ne-o dau produsele organice de la margine de raft si cea de "obligatie" care ne mustreaza (pentru un moment foarte scurt) constiinta cand mai auzim de vreun ONG care planteaza copaci.<br />
<br />
O discutie despre ecologie ? Come on... hai mai bine sa vedem ce e cu nunta regala si rochia de mireasa a viitoarei regine, castigatorii de la "Romanii au talent" sau cine cu cine se mai imparte si desparte prin Romania. Din vina marketingului, acest blestem al consumerismului care ne face sa cumparam toate brandurile si produsele posibile si imposibile, ecologia e o fata batrana care nu atrage pe nimeni si la care te uiti cu mila. <br />
<br />
Ieri am pierdut vreo cinci ore uitandu-ma la poze pe trendhunter.com. Dar nu ma puteam opri, treceam dintr-o serie de fotografii in alta... Erau poze cu obiecte de arta si fashion realizate din deseuri. Cred sincer ca aici e salvarea lumii. Suna melodramatic, dar eu cred ca suntem la punctul de cotitura catre un viitor care arata ca cel din Walle sau catre unul care aduce macar putin cu lumea din Avatar.<br />
<br />
Traim niste vremuri.. intermediare. Viitorul unei omeniri destepte, care consuma rational, isi recicleaza deseurile si isi protejeaza mediul ar putea fi unul superb. Si poate incepe cu faptul ca oamenii incep sa ceara si sa CONSUME produse eco friendly. Sa creeze o industrie cu linii de productie care transforma reciclarea in produse de consum de masa. <br />
<br />
Arta din obiecte reciclate e un mod prin care marketingul poate incepe sa isi ceara scuze de la natura, fiindca a umplut-o cu obiecte de care oamenii nu au cu adevarat nevoie. E un inceput in a crea produse pe vrei sa le porti nu doar fiindca sunt eco, ci fiindca sunt cool, superbe, incredibile. Cum sunt cele de mai jos.<br />
<br />
<div style="text-align: left;"><i>Genti din centuri de siguranta reciclate</i></div><div style="text-align: left;"><i> Designeri: Dana & Melanie Harvey</i></div><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhB8ZpNonowJs5tHBqvcb0xCxGb34wzKZKdhLgwP1dryMxNORbyB_MPyuHcbP57xOxKcGshooFPFKWvelBr-WNwIjdRHMrK8zDV-g74prJ1kgQyZGKd_AFsPSoa7sbHN4DiNlTlZFMCM5k/s1600/rochie+2.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje9DSle6bg1-cBpS1h6xVjblJ2w4JvSKgTDZtCg5get5YEMkc1r4XF_6SbRDSnEJ3Qdj0MIsu-rW7NVWjwp-pY_G_jpjNpCJC6YS7OAlhYx191vOuR1sr5IrAvbvKnUMnUvCtlGw04Tg4/s1600/genti+din+curele.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje9DSle6bg1-cBpS1h6xVjblJ2w4JvSKgTDZtCg5get5YEMkc1r4XF_6SbRDSnEJ3Qdj0MIsu-rW7NVWjwp-pY_G_jpjNpCJC6YS7OAlhYx191vOuR1sr5IrAvbvKnUMnUvCtlGw04Tg4/s400/genti+din+curele.jpeg" width="400" /></a></div><div style="text-align: left;"><i>Genti din ambalaje de dulciuri reciclate</i><i><br />
Designeri: Marisa Rey </i> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiORPdjHFgBblYpUZ_eU0gSWill-X1UEMD9z_xpfYDrFQQ4lTcV8MrKU0D_6oSePWUpanQyYShMcPyqY7niovLoZJn57o4eOweLO64H0ayROZwHpxirFS-35PgnFGdJbhMHEPXfLeFmPkI/s1600/geanta.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiORPdjHFgBblYpUZ_eU0gSWill-X1UEMD9z_xpfYDrFQQ4lTcV8MrKU0D_6oSePWUpanQyYShMcPyqY7niovLoZJn57o4eOweLO64H0ayROZwHpxirFS-35PgnFGdJbhMHEPXfLeFmPkI/s320/geanta.jpeg" width="320" /></a></div><i>Lenjerie din cutii de suc reciclate</i><br />
<div style="text-align: left;"><i> Designer: Ingrid Goldbloom Bloch</i></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: right;"><i></i></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyQQi9yU8v_-eqqBWzKVkU6vjq91Fy4KMINb4bS_Q4eBdEFtKN8YvCNYcz3ilwgM_OF21BcRla_Asqt_RV7Lw6QlPAaWejeapAN2TbiBVu3QbWwqMiIOYzNy1Q9pJPkDIthwzIysDxuqk/s1600/panties.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyQQi9yU8v_-eqqBWzKVkU6vjq91Fy4KMINb4bS_Q4eBdEFtKN8YvCNYcz3ilwgM_OF21BcRla_Asqt_RV7Lw6QlPAaWejeapAN2TbiBVu3QbWwqMiIOYzNy1Q9pJPkDIthwzIysDxuqk/s400/panties.jpeg" width="400" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><i>Bijuterii din capace de bere reciclate</i></div><div style="text-align: left;"><i> Designer: Yaov Kotik</i></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPGOs22DWhBYex929i88dNxguYIE_iF2Tlq-7Vig7Wyff7rHuxy8wZ0S_yW0SFi5sudEFsfLBebQn8ZXHQvGkYloAIdeBLkhSh63BgIZ1rrk4qOn9HDL_mHf0c7UDA9fXIbr1xZOrhpJ4/s1600/bratara.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="258" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPGOs22DWhBYex929i88dNxguYIE_iF2Tlq-7Vig7Wyff7rHuxy8wZ0S_yW0SFi5sudEFsfLBebQn8ZXHQvGkYloAIdeBLkhSh63BgIZ1rrk4qOn9HDL_mHf0c7UDA9fXIbr1xZOrhpJ4/s320/bratara.jpeg" width="320" /></a></div><div id="body"></div><h4 style="font-weight: normal;"></h4><br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-63379496621264428312011-04-12T09:33:00.000-07:002011-04-12T09:33:02.400-07:00Despre social media, cu Chris Brogan si cu specialistii locali<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Lucrez la multe evenimente despre social media si PR online. Si foarte aproape unele de altele... Joi am <a href="http://www.bizforum.ro/prandtheweb">PR And The Web</a>, prima conferinta digitala despre PR 2.0 si comunicare digitala, martea viitoare Biz lanseaza clasamentul celor mai active branduri in social media din Romania la evenimentul <a href="http://www.revistabiz.ro/topsocialbrands/">Top Social Brands</a> iar in mai are loc Social Media Summit Sibiu, un forum regional care duce cei mai importanti bloggeri din Romania la o intalnire cu comunitatea online locala. Social Media Summit Sibiu este al patrulea eveniment din aceasta serie regionala, dupa <a href="http://www.bizforum.ro/socialmediasummit/">Timisoara</a>, <a href="http://www.bizforum.ro/smscluj/">Cluj</a> si <a href="http://www.bizforum.ro/smsiasi/">Iasi</a>.<br />
<br />
Insa cea mai faina intalnire si discutie despre social media am avut-o acum doi ani la LeWeb, cand am discutat cu <a href="http://www.chrisbrogan.com/">Chris Brogan</a>, No1 Guru in social media worldwide, autor de bestseller si al blogului No.3 in AdAge Power150 :) Mai jos este inregistrarea interviului de atunci, iar la sfarsit spune ca vrea sa vina si pe la noi. Nu e timpul pierdut, daca gasim un partener care sa inteleaga ce impact pentru online ar avea venirea sa in Romania.<br />
<br />
<br />
<object height="344" width="425"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/J58YrsZRPcg?hl=en&fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/J58YrsZRPcg?hl=en&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><br />
<br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-54060104697291370962011-04-12T05:31:00.000-07:002011-04-12T09:43:56.117-07:0010 Inovatii care vor deveni trenduri in 2011<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">De curand a aparut <a href="http://issuu.com/revistabiz/docs/biz_210-m">numarul 210</a> al revistei Biz, ce contine un dosar consistent despre inovatie. Inovatia a devenit una dintre liniile editoriale principale ale revistei si a programului de evenimente. In februarie am invitat o echipa de traineri de la laboratorul de research de inovatie TrendONE din Hamburg pentru evenimentul <a href="http://www.bizforum.ro/innovationlab/index.html">InnovationLab</a>, un eveniment iesit din tiparul clasic de conferinta / panel despre viitorul anilor 2020 in tehnologie, media si business.<br />
<br />
A fost, fara partinire, unul dintre cele mai tari evenimente organizate de Biz. Intr-o prezentare spectaculoasa care arata a film sci-fi, trainerul principal Nick Sohnemann a prezentat cum va arata viata noastra de zi cu zi peste 10 ani, cum facem shopping, cum muncim, cum interactionam cu cei din jurul nostru. I-am luat si un interviu lui Nick, care poate fi citit <a href="http://www.revistabiz.ro/traim-vremuri-exponentiale-viitorul-incepe-acum-201.html">aici</a>.<br />
<br />
Mai jos este un feature pe care l-am scris pentru sectiunea de inovatie din Biz 210, material editat cu sprijinul TrendONE:<br />
<br />
<div id="__ss_7599576" style="width: 425px;"><b style="display: block; margin: 12px 0pt 4px;"><a href="http://www.slideshare.net/dgenescu/10-inovatii-ce-vor-deceni-trenduri-in-2011" title="10 Inovatii ce vor deceni trenduri in 2011">10 Inovatii ce vor deveni trenduri in 2011</a></b> <iframe frameborder="0" height="355" marginheight="0" marginwidth="0" scrolling="no" src="http://www.slideshare.net/slideshow/embed_code/7599576" width="425"></iframe> <br />
<div style="padding: 5px 0pt 12px;">View more <a href="http://www.slideshare.net/">presentations</a> from <a href="http://www.slideshare.net/dgenescu">Gabriela Enescu</a> </div></div><br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-769865163727146972011-03-23T13:37:00.000-07:002011-03-24T05:09:36.035-07:00Schimba locul, schimba perspectiva<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Acum cateva zile discutam cu Rodi la o ciorba de fasole diverse filozofii de viata :) Pentru ca nu mai abordasem de mult tema iar ciorba era chiar buna, am ajuns destul de departe cu teoriile. Cea pe care mi-o aduc aminte acum era legata de ideea de <i>cleaning</i>. Adica de a face curatenie. Nu cu mopul, ci cu mintea. <br />
<br />
Ideea sustinuta de Rodi era cat este de important sa iti eliberezi mintea de incarcaturi si informatii din trecut, inutile sau chiar daunatoare. Ca pentru a merge mai departe cu viata, catre experiente noi, trebuie sa faci tot posibilul sa dai <i>empty trash bin</i>. Doar asa poti primi experientele noi pe un teren curat si le poti trai asa cum merita, fara judecati de valoare bazate pe trecut, frici sau respingere.<br />
<br />
Atunci mi-am adus aminte de o chestie. Am primit cadou de ziua mea un handcam FlipHD supercool, cu care am inregistrat in diverse ocazii momente pe care ulterior le transform cu sarg in <a href="http://www.vimeo.com/user5716447/videos">video-uri</a>. Dupa ce descarc video-urile din Flip pe Mac, le sterg din memoria camerei. De la un timp insa, imi ramane din ce in ce mai putin timp de inregistrare. Am ajuns, treptat, de la 2 ore spatiu, la 30 min, la 10, la zero. Frustrarea mea era maxima, pentru ca in soft aparea spatiu 8 Giga, insa nimic care sa ii ocupe! Am apelat la cunoscatori, care mi-au recomandat metode diverse de recuperare a spatiului de la citit link-urile producatorului la chestii mai kinky cum ar fi restartarea consecutiva de 8 ori a camerei. Evident, nu a mers nimic.<br />
<br />
Pana cand, intr-o zi, cand mi-am exprimat frustrarea cu voce tare pe la birou, s-a oferit un coleg sa se uite la soft-ul camerei pe calculatorul lui. Un PC. Si acolo, surpriza, ditamai <i>trash bin</i>-ul plin cu 8 giga de filmulete facute cu diverse ocazii. Care era invizibil pe Mac. Un <i>empty trash bin</i> rapid imi face loc pentru inca 2 ore de inregistrari experiente noi :)<br />
<br />
Concluzia? Pentru a "curata hardul" si scapa de probleme, trebuie intai sa le poti identifica. Si, ca sa le poti identifica, este necesar cateodata sa te afli in alt loc decat in cel in care le-ai creat.</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-44290494260029136822011-01-26T17:07:00.000-08:002011-01-27T02:33:19.442-08:00De ce nu o sa mestec guma in Singapore<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8uiOP2ZHDi3uleYvANdDGygrcnl8BN2tQ31kC-rGYTruaOPa6Wit-yht4h6yfKKBcWyN4KzS5ogY1qvSxGWmiSWd0B7yor5GuNeNPVcCqEYJUyGxWYdHFSkhMmL3TjrCyBguzb3qv30Q/s1600/intercambio_singapore.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8uiOP2ZHDi3uleYvANdDGygrcnl8BN2tQ31kC-rGYTruaOPa6Wit-yht4h6yfKKBcWyN4KzS5ogY1qvSxGWmiSWd0B7yor5GuNeNPVcCqEYJUyGxWYdHFSkhMmL3TjrCyBguzb3qv30Q/s400/intercambio_singapore.jpg" width="400" /></a></div>Ieri faceam un mic research inainte de excursia mea din Asia, care se apropie. Si cum prima destinatie e Singapore, am inceput cu asta. Citesc despre cat de bine le merge, cat sunt de civilizati si unde sa mananc o ciorba traditionala. Deodata, imi apare in fata fraza: <br />
<br />
<i>"... contrary to what has sometimes been misreported, the use or importation of chewing gum is subject only to fines; it is not and has never been a caneable offence"</i><br />
<br />
Aproape ca-mi inghit guma de mestecat. Say whaaat??.. <i>"A caneable offence"</i> inseamna infractiune care se pedepseste cu bataie in spatiu public si care, lucky me!, nu se aplica daca te prind ca mesteci guma pe strada. Citesc - si ma crucesc - despre contradictiile unei tari aflate in topul celor mai dezvoltate economii din lume in care <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Caning_in_singapore">pedepsele corporale publice</a> sunt aplicate ca regula in inchisori, armata si scoli. Well, se pare ca esti pasibil de pedeapsa cu bataie - nu oricum, cu nuiaua de ratan - pentru o serie de peste 40 de infractiuni care variaza de la viol si jaf la vandalism si prelungirea sederii dupa data de expirare a vizei... Clar ca dupa 3 zile n-or sa mai vada din mine decat praful in urma trenului pe care il iau spre Kuala Lumpur!..<br />
<p class="MsoNormal"><a name='more'></a></p><p class="MsoNormal"></p>O tara aflata in top 5 al calitatii vietii nu numai ca nu condamna tortura in prevederile legislative, dar nici macar nu o defineste, nu o include in niciun fel! In acelasi timp, este una dintre natiunile cu cea mai mica rata a coruptiei din lume... La cele patru milioane de locuitori din Singapore, au cea mai mare rata a executiilor si pedepselor cu moartea raportate la populatie din lume. Aplicata in proportie de 80% la traficul de droguri si in proportie de 15% la nonrezidenti. In acelasi timp, e locul cu una dintre cele mai mici rate ale criminalitatii. Sunt pedepsele corporale cel mai bun mod in care se intretine un set de reguli la care sa adere o comunitate? Poate fi frica principalul motivator al unui comportament civilizat?<br />
<br />
Se pare ca si cu copiii "se da jos militaria jos din pod" foarte des.. O bataia cu nuiaua aplicata in fata intregii scoli de catre director e la ordinea zilei daca te prinde ca fumezi sau ca te porti urat cu fetele (aici au dreptate :P). Citesc pe blogurile de expati din Singapore dialoguri intre acestia si parintii locali. Se pare ca faptul ca in UK sau SUA - unele dintre cele mai permisive civilizatii - ratele mari ale criminalitatii in randul tinerilor si numarul crescut de infractiuni al celor sub 18 ani justifica, prin comparatie, modul in care ei inteleg sa isi educe copii. Ei aplica acest tratament copiilor lor si ii pregatesc pentru acelasi gen de experiente pe care le pot avea mai tarziu in societatea in care traiesc.<br />
<br />
Pentru mine socul cultural a inceput. Si e cu atat mai mare cu cat puteam asocia acest gen de tratament cu tari mai putin dezvoltate, sau recunoscute global pentru practici violente, cum sunt Arabia Saudita sau Afghanistan. Surpriza vine din paradoxul creat de o economie spectaculoasa si o civilizatie impecabila intretinuta cu metode care atenteaza la drepturile omului. More to come, de la fata locului. (Unde sper sa nu imi pice, din greseala, vreo scama pe trotuar..)<br />
<br />
<br />
<br />
</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-77339002490504704452011-01-23T12:29:00.000-08:002011-01-23T13:01:49.354-08:00Invat sa fac video<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on"><div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Ma gandesc cateodata la cum si de ce (mai) invatam. Ma refer in special la cei care au iesit deja din sistemele formale de pregatire si educatie. O facem sa castigam mai multi bani? Sa avansam in cariera? Sa devenim sau sa parem mai destepti? Pur si simplu ca sa stim mai mult?<br />
<br />
Am un prieten care stie (aproape) orice. Memoria lui ma uluieste. Isi aduce aminte cu usurinta principii din fizica, formule de chimie pe care le-a invatat acum 20 de ani si face legatura intre ele si ce se intampla in viata de zi cu zi. Nu lucreaza in ceva domeniu stiintific. Poate cita oricand carti, stie date si evenimente istorice la fel de repede cum enunta la cerere principii de management sau de filosofie corporatista. Omul e o enciclopedie ambulanta. Pur si simplu, stie.<br />
<br />
La mine, din momentul in care nu mai folosesc informatiile invatate, acestea trec in memoria de rezerva. Stiu ca as putea sa invat doar pentru ideea de a sti, dar dupa ce am trecut prin liceu si facultate in sistemul nostru de educatie tip "memorizeaza si reda", mi-am cam incheiat exercitiile mentale lipsite de aplicatie practica.<br />
<br />
Acum invat lucruri noi pentru ca ma ajuta sa imi ating anumite obiective, concrete si masurabile. Spre exemplu, sa invat sa fac video. Am avut o prima incercare - cea de mai jos - cu iMovie. Dar, vorba cuiva, mai e mult pana departe. Anyways, vreau sa invat video pentru ca acesta, spre deosebire de text sau foto, reda in mod dinamic experientele care, atunci cand s-au intamplat, au fost dinamice. Am inceput cu vacanta din Egipt de anul trecut. Urmatorul video, asa cum se anunta cel mai repede, va fi cel cu vacanta din Asia care incepe in 10 zile. <br />
<br />
</div><iframe frameborder="0" height="300" src="http://player.vimeo.com/video/18706152" width="400"></iframe><br />
<a href="http://vimeo.com/18706152">Vacanta in Egipt</a> from <a href="http://vimeo.com/user5716447">Gabriela Enescu</a> on <a href="http://vimeo.com/">Vimeo</a>.<br />
<br />
PS Ceea ce vedeti la secunda 20 este <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Min_%28god%29">Min, Zeul Fertilitatii, </a>care apare peste tot in Egipt :)<br />
PPS Pe masura ce voi gasi resurse interesante pentru video-editing, voi reveni pe blog cu o lista a acestora. </div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-29731479104228650402011-01-21T11:04:00.000-08:002011-01-27T02:35:38.809-08:00Uzinele Faur, de la industrie la hub de antreprenoriat social<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">Ce inseamna sa fii erou? Inseamna sa zbori, sa creezi electricitate cu mainile, sa calatoresti in timp, sa curbezi spatiul, sa ghicesti gandurile altora si sa te regenerezi complet daca se intampla sa cazi de pe o cladire cu 20 de etaje. Sau, cel putin, asa am vazut eu in <a href="http://www.vplay.ro/serials/browse.do?sid=1"><i>Heroes</i></a>. Cool show, btw. Mai ales prima serie.<i><br />
</i><br />
<i>Dar daca, de fapt, inseamna sa fii o fiinta absolut normala, care nu salveaza lumea de baietii rai ci ii re-aduce in societate?</i><br />
<br />
Acum ceva timp coboram din taxi impreuna cu un prieten la uzinele Faur, undeva la capatul Bucurestiului, pentru o vizita la un atelier unde fusesem invitati de o cunostinta comuna. Dupa cateva minute de cautari printre halele Faur - care este monument istoric, apropo - ajungem la o hala rosie cu ferestre inguste. Vizitam <a href="http://www.atelierefarafrontiere.ro/index.php">Ateliere fara Frontiere</a>, despre care la momentul respectiv nu stim prea multe. <br />
<br />
Intram intr-o sala de conferinta. Sau asa presupun, dupa scaunele si masa din mijloc, televizorul din colt si panourile publicitare de carton de langa usa. Un om iese din sala, muscand in graba din sandwich. <p class="MsoNormal"></p><p class="MsoNormal"><a name='more'></a></p><p class="MsoNormal"></p>Dupa 5 minute avem companie, apare Raluca, cea care a infiintat organizatia si care ne duce intr-un "tur de fabrica". In urmatoarele doua ore am ascultat amandoi povestea cuiva ce reuseste, in mod autentic, sa creeze "bine". Si din modelul de business al AF am identificat atat de multe aspecte ale contributiei si ale ideii de a crea bine, cum nu am intalnit pana acum la niciuna dintre afacerile pe care le stiu.<br />
<br />
Prima <i>linie de bine</i>. Scopul lor principal este de <i>insertie sociala</i>. Mai exact, reintegreaza in societate indivizi care, la o prima vedere, nu mai au nicio sansa. Faceti o intersectie de multimi (asa cum am invatat la aritmetica) pentru toate categoriile defavorizate - origine roma, analfabet, cazier, antecedente penale, etc - si veti sti cine sunt oamenii "directionati" de catre institutiile statului catre Ateliere fara Frontiere. Aici sunt primiti si invatati sa intre intr-un proces de productie, de munca in echipa. Sunt invatati sa respecte reguli, sa vina la timp, sa lucreze impreuna.<br />
<br />
Ce fac acesti oameni? Asta e <i>a doua linie de bine</i>. Dezasambleaza sau reconditioneaza hardware si diverse componente IT. Ele provin de la echipamente IT expirate pe care Ateliere fara Frontiere le colecteaza gratuit de la companii. Ti s-au invechit calculatoarele si vrei sa scapi de cele vechi? Suna-i si vin sa iti preia gunoiul cibernetic. In micutul atelier, procesul de productie e organizat pe categorii de produse, in functie de destinatia finala, si plasate pe culori.<br />
<br />
Ajungem astfel la <i>a treia linie de bine</i>: ce se intampla cu produsele. In urma muncii din Ateliere, rezulta componente de calculator, care se trimit catre reciclatori, si calculatoare reconditionate. Acestea din urma se doneaza catre ONG-uri carora le lipseste orice infrastructura IT sau bani sa o procure. Cat eram noi acolo, lucrau sa trimita calculatoare pentru un orfelinat de copii din Satu Mare. Raluca mi-a spus ca angajatii (pentru ca sunt platiti si au carte de munca) sunt mult mai motivati sa faca treaba cand stiu ca ajuta pe unii care trec prin greutati la fel ca si ei.<br />
<br />
Si nu se termina aici. Scopul AF este acela de insertiune sociala, iar ei isi masoara reusita in numarul de oameni care <i>pleaca de acolo</i>. Nu oriunde insa, ci catre companii, care ii angajeaza ca paznic, casiera sau croitoreasa... Si pentru asta, cei de la Ateliere depun toate eforturile pentru a-i pregati, de la traininguri, consiliere psihologica la ajutor cu actele si autoritatile. Ba chiar le-au gasit si unde sa locuiasca, la preturi extrem de mici.<br />
<br />
Am plecat profund impresionata dupa intalnirea cu Raluca. Dincolo de ceea ce am scris mai sus, a fost pentru mine un exemplu extraordinar despre cum poti fi antreprenor social. Despre cum obiectivele tale de business pot sa treaca dincolo de ROI, catre ceva despre care toti scriem, teoretizam si idealizam, insa putini aplicam: <i>"the greater good".</i><br />
<br />
Tot in AF se produce Sacosa de Panza, btw, un alt alt proiect incredibil. Acestea doua sunt exemple de antreprenoriat social, o miscare ce incepe sa se faca din ce in ce mai auzita si in Romania. Pe plan international sunt niste exemple extraordinare prin care oamenii au creat business-uri pornind de la ideea de a-i ajuta pe altii, asa cum sunt afacerile <a href="http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/10/13/AR2006101300211.html">GrameenBank</a> sau <a href="http://www.kiva.org/">Kiva</a>.</div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-62745495701619302282010-07-27T04:34:00.000-07:002010-07-27T04:35:45.300-07:00Un motiv pentru care nu mi-am luat iPhoneParca e prea...simplu de folosit. Meet the iPhone, noua jucarie a ... cunoscatorilor:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dzYhYzGw5fyFpvyZMayKXSp0XA7yzLnUkK-gR9VVQ3cBChQkCDzZNoriQhG-_lTgJHkdndKVZWeoLD7wRc0YQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></div><br />
Ma intreb ce joaca baietii?... Jocul ala cu pescuitul? Filmul e facut in aeroport acum cateva zile, cand asteptam avionul de Barcelona.<br />
<br />
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=CZ1UITXf8-I"><br />
</a>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-74644928976515199412010-07-19T16:40:00.000-07:002010-07-19T16:55:24.577-07:00Lectura usoara pentru o criza grea<i>"Awake, arise, and assert yourself, you dreamers of the world. Your star is now in the ascendency. The world depression brought the opportunity you have been waiting for. It taught people humility, tolerance, and open-mindedness. The world is filled with an abundance of OPPORTUNITY which the dreamers of the past never knew."</i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1k3zfEIYxTpuIFZF1XJlei5Xr_7PgkBTDW_9PjSm5HWac9e0ivA6hShlJnoLn6NF1i0b1FiVaYgeJatgR0-qVEh3k-i3HhH7Q_eOUp2PrBYXzvJQcYeOUiHaUFGT-SR0PGlWHICn8G10/s1600/Think_and_grow_rich_original_cover.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1k3zfEIYxTpuIFZF1XJlei5Xr_7PgkBTDW_9PjSm5HWac9e0ivA6hShlJnoLn6NF1i0b1FiVaYgeJatgR0-qVEh3k-i3HhH7Q_eOUp2PrBYXzvJQcYeOUiHaUFGT-SR0PGlWHICn8G10/s320/Think_and_grow_rich_original_cover.jpg" /></a></div>Asta ne zice Napoleon Hill in a sa "Think and Grow Rich", un clasic al cartilor de personal development ce a stat la baza unei intregi literaturi de self improvement si mai tarziu a filosofiei <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/New_Thought">New Though</a>t. Cartea e realizata pe baza unui studiu de 25 de ani al autorului asupra a 500 dintre cei mai bogati oameni din lume, cu care avea legaturi apropiate si condenseaza 13 principii de baza ale filosofiei succesului. <br />
<br />
Desi legile eterice la care face referinta pot fi interpretate drept o iluzie creata prin conexiunea dintre incredere in sine, succes si perceptie sau altfel spus, efectul placebo, cele 13 principii ale succesului la care face referinta sunt, foarte interesant, direct aplicabile realitatii de azi. Cartea a fost publicata in 1937, in timpul Marii Crize si de atunci a vandut 60 milioane de copii in peste 50 de ani, devenind una dintre cele mai bine vadute carti din toate timpurile. Poate fi <a href="http://www.selfstartersweeklytips.com/tagr.htm">downloadata free</a> (este deja in patrimoniul mondial) in format pdf sau audio.NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-23293846815753064782010-07-09T04:39:00.000-07:002010-10-08T03:21:18.204-07:00Oameni care traiesc din pasiuneAm terminat articolul din Biz cu meseriasii care stiu sa isi traiasca viata cu si din pasiune. Pe rand, Tim Feriss, promotorul termenului de lifestyle design si romanii Alex Gavan, Alin Totorean, Christian Tirtirau si Bradut Florescu. Articolul apare in numarul 200 al revistei Biz. Cel care <a href="http://www.gandestebiz.ro/tag/biz48h/">a fost facut in 48h </a>la mall.<br />
<br />
<div style="width:425px" id="__ss_5391714"><strong style="display:block;margin:12px 0 4px"><a href="http://www.slideshare.net/RevistaBiz/58-61-pasiune" title="58 61 pasiune">58 61 pasiune</a></strong><object id="__sse5391714" width="425" height="355"><param name="movie" value="http://static.slidesharecdn.com/swf/ssplayer2.swf?doc=58-61pasiune-101008051551-phpapp01&stripped_title=58-61-pasiune&userName=RevistaBiz" /><param name="allowFullScreen" value="true"/><param name="allowScriptAccess" value="always"/><embed name="__sse5391714" src="http://static.slidesharecdn.com/swf/ssplayer2.swf?doc=58-61pasiune-101008051551-phpapp01&stripped_title=58-61-pasiune&userName=RevistaBiz" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="355"></embed></object><div style="padding:5px 0 12px">View more <a href="http://www.slideshare.net/">presentations</a> from <a href="http://www.slideshare.net/RevistaBiz">RevistaBiz</a>.</div></div>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-18599260813591065792010-06-16T10:33:00.000-07:002010-06-16T10:46:35.329-07:00Cum sa faci 33 de ani. Si sa supravietuiesti incercarii.Azi fac 33 de ani iar ziua se anunta a fi una normala. Nu a fost. A inceput extraordinar inca de dimineata, cand am coborat in parcare doar ca sa nu imi gasesc - din nou - oglinzile retrovizoare. Lipseste cea din aripa stanga. In drum spre birou era sa intru intr-un Mercedes.<br />
<br />
A continuat la fel de misto cand au aparut pe rand multe picatele chinezesti dintr-o mare de stres si tensiune generala. De exemplu, un email de 2 lei de la un nene cu mania persecutiei. Sunt si de-astia. Sau, o propunere de parteneriat media pentru un proiect pe care il discutasem in cu totul alte conditii. Schimbarea e esenta vietii.<br />
<br />
Evident, clubul cu muzica faina unde vroiam sa imi fac rezervare pentru party maine e inchis in perioada verii... doar asa fac toate cluburile cu muzica faina, se inchid. Am gasit in graba o terasa si am anuntat-o la amici. Au fost incantati. Primul feedback: e b@$!ta si greu de gasit. Am de schimbat terasa si loc de party, respectiv am ce sa fac in restul zilei de azi. <br />
<br />
Am primit in schimb telefoane de la oameni dragi. Fiecare m-au facut sa zambesc putin si imi pare rau daca le-am parut mai putin entuziasmata decat cere in mod normal ocazia. Am primit multe mesaje pe wall in facebook... un semn trebuie sa schim raportul dintre fullconnection la internet si live action. Azi invat o multime de lucruri!<br />
<br />
Nu am primit telefon de la alti oameni, care imi raman totusi dragi. Cu alta ocazie, baieti si fete! Cam atat, pana acum. Dar ziua nu s-a terminat inca. Am ora de sport :) Poate am totusi noroc si raman cu picioarele intregi.<br />
<br />
Hai la multi ani!NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-62389156072455124712010-05-17T14:54:00.000-07:002010-10-08T03:05:20.836-07:00Cum sa traiesti din pasiuneFac research pentru <a href="http://issuu.com/revistabiz/docs/biz200-m/63">un articol</a> (care va fi foarte fain :) ) si pe care o sa il public in Biz, daca o sa le placa editorilor. Pana una alta, mie imi place foarte mult perioada de research. Este surprinzatoare, si ca toate lucrurile noi - pe care nu le fac in fiecare zi - imi da un plus de energie. Si ideea ca trebuie sa fac zilnic ceva nou.<br />
<br />
De exemplu ...<br />
<br />
Acum o saptamana stateam la calculator, la birou. Faceam ce fac de obicei, sar de la un tab la altul pe Firefox. Cand deodata, ping! imi scrie Christian T. pe Facebook. Christian Tirtirau este unul dintre cei despre care scriu in articol. Este canadian de origine romana si timp de ani buni a lucrat in corporatie multinationala in Suedia unde a ajuns repede si bine in pozitii de top management. Pana cand, la un moment dat a plecat. Pe ocean. Cu iahtul. Ca sa strabata marile lumii asa cum faceau vikingii... Si asta face asta de vreo 20 ani.<br />
<br />
In timp ce eu scriu in birou, aflu din chat ca el sta acum pe malul oceanului, in barul lui de pe o plaja din Namibia si priveste cum intra regatele in port. Not too bad... Sau, mai tarziu, imi zice cate putin despre traversarea Atlanticului in februarie pe furtuna de 10 grade, despre cum a dormit la marginea craterului unui vulcanul langa un trib de canibali si despre expeditia din Vanuatu impreuna cu fratele sau. <br />
<br />
In alta zi, primesc e-mail de la <a href="http://www.amazingrace.ro/Editoriale/8/Editoriale/253/0/199/INTERVIU_Alin_Totorean,_primul_roman_care_ataca_Atacama.html">Alin Totorean</a>, alt erou al povestii. Scria cu multe puncte de suspensie, de parca una-doua i se inchidea calculatorul. De fapt i se lua curentul cu totul, in singurul computer cu acces la internet pe o raza de 200 de km de unde era. Alin imi scria dintr-un sat din Etiopia, unde isi incheia ultima expeditie.<br />
<br />
Vinerea trecuta l-am cunoscut personal - m-am intalnit si am ascultat vreo 5 ore niste povesti incredibile.... Cea mai soft a fost despre cum l-a muscat un sarpe veninos in India de picior si cum s-a doftoricit singur, fara sa intrerupa filmarile, deoarece avea de terminat un proiect in care filma viata salbatica din India pentru o televiziune din Timisoara... Iar cea mai tare faza a fost cand au venit sa il recupereze cu elicopterul din desertul Australiei. Dupa ce se tarase in genunchi 3 zile fara apa si semnal la telefonul prin satelit. Cum s-a salvat? Traiasca Vodafone!... In a treia zi, a gasit semnal doar la aceasta retea in desert, dupa ce telefoanele profesioniste o dadusera in bara. Ma intreb daca Vodafone stie ce oportunitate de PR a fost acolo. La intoarcerea lui, 50 de ziare si Tv-uri au scris despre expeditia in desert la conferinta de presa. :)<br />
<br />
Pe <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_G%C4%83van">Alex Gavan</a> il stie toata lumea.. Si el apare in articol. Tocmai i-am vazut 3 filme de pe Facebook in care comenteaza cu respiratia intretaiata momentul cand atinge varful a 3 optmiari din Everest :) Il stiu pe Alex de cand eram la marketing la revista Biz si el in Aiesec unde facea PR pentru organizatie. Si atunci, ca si acum, i-am admirat perseverenta :) <br />
<br />
Ce au in comun oamenii acestia si de ce apar in Biz ? Toti trei (plus Dumitru care face proiectul ARCA) isi bazeaza existenta pe pasiune si din acest motiv au un grad de libertate care pare inaccesibil oamenilor cu o viata normala. Au iesit din sistem, din care au facut parte la un moment dat. Sunt in afara si, cumva, deasupra lui. Au reusit sa isi gaseasca surse de finantare care sa le intretina pasiunea. Ca sa poata trai din ea. Si sunt exponentii unui trend, numit potentialism, care incepe sa se manifeste timid si in Romania de ceva vreme.<br />
<br />
Articolul a pornit de la un interviu exclusiv cu <a href="http://www.fourhourworkweek.com/blog/">Tim Feriss</a>, autorul bestseller-ului 4HourWorkWeek si cel care a introdus termenul de lifestyle design. La acesta am vrut sa adaug oameni cunoscuti, din Romania, care mi se pare ca se regasesc ca poveste personala in acest pattern. Si ce am gasit mi s-a parut FOARTE FOARTE fain. Hope u enjoy the article..NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-70810618938278316232010-05-17T13:32:00.000-07:002010-05-17T13:58:53.317-07:00Weekend la Busteni.La 3 dupa-amiaza, sambata, dupa ce ma trezisem in mod relaxat din cheful de cu o seara inainte, trimit 5 sms-uri la cinci prieteni 'dam o tura la munte?'. Cum ma asteptam, Rodi si Ioana zic da in maxim 3 secunde de cand pleaca mesajul. In 2 ore suntem in drum spre munte, cu un micro bagaj pentru o noapte la Busteni. Ne-am cazat la Cabana Diham, un loc absolut recomandabil, mai ales cand pleci fara sa iti faci minimul de pregatiri, asteptari sau rezervari pentru seara respectiva. Si mai ales pentru ca au o saramura de crap pe care am terminat-o fara sa vorbesc prea mult din momentul cand au adus-o, si o ciorba in paine foarte interesanta.<br />
<br />
In timpul excursiei au fost cateva momente interesante..<br />
<br />
Primul a fost sambata seara, cand ne-am "ametit' toate trei <i> a la grande</i>. Seara a inceput cuminte, in restaurantul cabanei, cu dialog ca intre fete in asteptarea mancarii si a vinului. Si s-a terminat cu strigate la 1 noaptea, dupa ce oamenii din resturant dadeau deja cu matura pe sub picioarele noastre. Trei sticle de busuioaca si 3 pachete de tigari s-au topit pe masura ce replicile deveneau tot mai rapide si mai incomode. In vino veritas. Si cum adevarul este de multe ori incomod, am plecat zicandu-ne chestii pe care vroiam de mult sa ni le spunem, doar ca nu avusesem cadrul. Si atata vin. Ne-am impacat totusi in camera, nu am avut incotro, dormeam in acelasi pat..<br />
<br />
A doua zi, cu greu m-am convins sa ma ridic la 10 ca sa nu pierd micul dejun. Orice miscare de 2 cm a capului de la linia dreapta o percepeam ca pe un vartej, de aceea cel mai important lucru in dimineata asta mi s-a parut sa pot sa ma uit intr-o singura directie si sa nu ma misc cu mai mult de 10 grade stanga - dreapta.<br />
<br />
Dupa ce m-am recules oarecum, am facut o incercare de traseu pe munte. Incercarea insa s-a aratat a fi mult prea grea pentru noi, fiindca ne-am oprit undeva in prima zecime de drum, pe traseul catre cea mai apropiata cabana. Ni s-a parut insa un loc potrivit in care sa ne oprim, sa stam, sa respiram si sa ne uitam la copaci. Cam 20 min. Dupa care am plecat la o manastire, un loc prin care trec cu regulariatate atunci cand ies cu Rodi.<br />
<br />
Well, nu mi-a cazut o crenguta de busuioc in cap cum i-a cazut ei cand s-a rugat la o icoana, in schimb mi-a fost atat de frig asteptand sa iasa de la slujbe ca am luat-o la picior inainte. Pe cand iseseam de la manastire nu m-am putut opri sa nu ma gandesc ca harul parintelui de acolo - pentru care ne dusesem in acel loc - nu era atat de mare incat sa faca oamenii cu putin mai buni, astfel incat sa nu isi mai arunce toate gunoaiele menajere pe langa copacii din jurul bisericii. In acet timp Ioana, celalalta prietena, nu se putea abtine sa nu comenteze toate aspectele materiale si materialiste ale locasului, incepand cu cutia cu donatii, pana la jeepul bmw alb care statea chiar la usa bisericii.<br />
<br />
Weekendul s-a incheiat cu bine. Am ajuns acasa, cu speranta si incredere ca daca cel putin 1% din gandurile bune ce s-au ridicat in slavi in acest timp se vor implini, vom avea o viata frumoasa.<br />
<br />
<i>(acest post este mai vechi, l-am citit de curand in drafturi si m-a amuzat suficient ca sa nu il la sa piara...)</i>NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-35839939764108891222010-02-26T15:49:00.000-08:002010-02-26T15:58:22.238-08:00Parintii mei sunt cool<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg69k-GfEusC_8vFTmLxgy0bZL8oV_cO2qSZ3jBtYUsm8oBd-czFv-qdZcyYEEFXBt5Qe0ARFQbCdU2ZVeaNDxhnrRg0xcxzAagB4U97xMMhkbZ5pqfSpN3qDYUepAO_9avt-2AvVBxtLw/s1600-h/DSC06879.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg69k-GfEusC_8vFTmLxgy0bZL8oV_cO2qSZ3jBtYUsm8oBd-czFv-qdZcyYEEFXBt5Qe0ARFQbCdU2ZVeaNDxhnrRg0xcxzAagB4U97xMMhkbZ5pqfSpN3qDYUepAO_9avt-2AvVBxtLw/s400/DSC06879.JPG" width="400" /></a></div>Poza de familie, de acum 2 ani si jumatate, la ziua lui tata...<br />
<br />
De curand mi-am dat seama nu doar ca parintii mei sunt cool, dar ca trebuie sa scriu despre asta. Amandoi sunt ingineri la baza, de altfel in parcul de la Agronomie s-au si cunoscut, acum treizeci si ceva de ani, de cand au si ramas impreuna.<br />
<br />
De atunci au trecut ani de scoala si de crescut copiii, case ridicate, o afacere de familie pusa pe picioare, multa munca, griji, momente bune si grele, intr-un cuvant, o viata de oameni. Acum au peste cincizeci de ani, continua sa munceasca la firma, casa, in gradina, sa alerge pentru altii mai mult decat pentru ei, sa isi faca griji pentru copii chiar daca acestia sunt mari si ar trebui sa fie de mult la casa lor, sau poate ca tocmai de aceea isi fac griji.<br />
<br />
Dincolo de asta insa, mai fac si multe altele... De exemplu, tata, si-a schimbat cu totul regimul de viata de vreo 10 ani, cand s-a si lasat de fumat. Atunci, dupa o angina pectorala, a renuntat la fumat intr-o zi dupa 30 de ani de 3 pachete de Assos pe zi. Acum nu mananca decat mancare organica - motiv pentru care a amenajat un tarc pentru gaini in spatele parcului din fata casei... - bea regulat 2 litri de ceaiuri si apa pe zi iar de curand mi-a zis ca s-a apucat sa faca jogging... Cand mi-a zis asta la telefon, era seara, tocmai facea o alergare usoara in jurul casei si nu am putut sa nu imi inchipui fetele consternate ale babelor din vecini care se uitau la el ca la felul paispe. Nu e un lucru pe care sa il vezi prea des pe stradutele inghesuite care duc la port, intr-un oras cu mai putin de 15.000 de locuitori. Acum caut cursuri de tango pentru tata. Daca se intampla sa stiti o clasa buna, dati-mi de stire...<br />
<br />
Maica-mea, in schimb, are alte hobby-uri. Nu face alergare. Miscarea fizica oricum o bifeaza zilnic muncind la gradina / parc unde stie directia exacta de crestere a fiecarui fir de iarba si in care a bagat atatia bani incat si-ar mai fi putut cumpara (cel putin) o masina. Pe langa asta, scrie fictiune. Da, are in lucru un roman la care a terminat primele trei capitole, care asteapta cuminte sa le dau feedback. Vorbim des pe messenger si se gandeste sa isi faca blog. :) Probabil ca ar face senzatie, daca ar pune macar a zecea parte din energia pe care o dedica gradinii. <br />
<br />
Da, parintii mei sunt cool. Daca le seman cat de cat, viitorul suna bine.NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-59391266336200922002009-09-09T16:55:00.001-07:002009-09-13T13:14:54.459-07:002 filme bune pe care le-am vazut saptamana astaSi e doar miercuri. Voi descrie subiectele la fiecare, deci daca nu le-ati vazut inca si vreti sa le vedeti, nu mai continuati sa cititi.<br /><br />Primul film – <span style="font-weight: bold;">13 tzameti</span>.<br /><span style="font-style: italic;">Cadru de vizionare</span> – luni, seara dedicata cu regularitate vizionarii de filme ‘mai deosebite’ in cadru organizat. Mai exact la unul dintre prietenii mei acasa unde ne strangem sa mancam, bem, spargem seminte, porumb prajit, fistic sau alune si neaparat sa vedem un film.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Asteptari</span> ( Ce am crezut ca o sa fie ) – nu am avut. Ca de obicei, am intarziat si spre deosebire de alte dati, pusesera deja filmul. Nu am avut timp sa ma gandesc nici macar ce naiba inseamna titlul, am intrat direct in actiune.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce a fost</span> – a fost supertare. Intriga m-a prins imediat - Un tanar imigrant sarac din Franta ajunge in locul altcuiva la o intalnire total secreta, la care stie doar ca poate castiga foarte multi bani participand intr-un concurs. Ajunge sa joace ruleta ruseasca intr-o competitie din care supravietuieste unul singur.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Scor de soc </span>– 8, pe o scara de la 1 la 10<br /><br /><span style="font-style: italic;">Scor de impresie</span> – puternica, pentru ca a fost extrem de real<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce morala am tras</span> – nu citi posta altora.<br /><br /><br />Al doilea film – <span style="font-weight: bold;">Two Lovers</span><br /><br /><span style="font-style: italic;">Cadru de vizionare </span>- La mall, miercuri. Am ajuns din greseala, trebuia sa mergem la Inglorious basterds. Am intarziat din nou. Ocazie cu care am schimbat filmul si mi-am luat sandale.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Asteptari</span> - credeam ca va fi un film usurel, romance in stil american, cu el si ea, in care totul se termina cu bine, dupa care toata lumea e fericita si la care toata lumea stie cum se termina.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce a fost</span> - a fost o foarte reala si credibila poveste. Merita vazut. Gwyneth joaca rolul unei femei derutate indragostita de un barbat insurat. Inca arata bine.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Scor de impresie</span> – 8<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce morala am tras</span> – in general iese cam cum vor femeile.NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5888079004432907038.post-33145212737400338912009-09-07T05:27:00.000-07:002009-09-07T09:16:04.143-07:00Seara de vineri si problemele existenteiEste vineri seara. Stau singura in living pe intuneric si ma uit pe fereastra. Dupa o zi cenusie la birou - este momentul gandurilor mele negre sa imi invadeze mintea, asa cum da navala o hoarda de barbari intr-un sat pasnic si lipsit de aparare. Intrebari existentiale si concrete, regrete si remuscari, asteptari neimplinite profesionale si amoroase, toate se succed intr-un caleidoscop tot mai rapid care imi adanceste si imi activeaza depresia latenta de sfarsit de saptamana. Tot suvoiul de ganduri mi se incurca in cap si deja simt cunoscutul nod cum urca sa isi ia locul in gat.<br /><br />Deodata, filmul meu se opreste brusc. "Dar lui Razvan cum crezi ca ii e?" Hoarda de salbatici dispare. Gandul continua: "Cum crezi ca e pentru un om care nu se mai poate misca? Ce regrete poate avea cineva ale carui sperante sunt ca maine sa miste mai mult decat pleoapele? Daca eu imi vad regretele si obsesiile atat de dramatic cand inca pot face ceva in legatura cu ele, atunci ce asteptari mai are de la viata cineva care a trecut prin moarte clinica?"<br /><br />Il cunosc pe Razvan din facultate, cand am lucrat impreuna in aceeasi asociatie de voluntari. Imi placea de el. Era inalt, fain, brunet si cu o privire scaparatoare. Era combativ, critic si in acelasi timp sufletist si pasionat. Imi aduc aminte de niste faze cu el si zambesc. Intr-o vara, la mare, cand facusem o alergie strasnica la soare a zis "Acum ne putem uita la picioarele lui Gabi, ca e din mila". Cu alta ocazie, participam la LandMark Forum (un curs de dezvoltare personala) si dupa 3 ore de spalare pe creier si marketing agresiv al trainerului in care toate audienta cursului era vrajita, Razvan e singurul care se ridica in picioare si zice de fata cu 200 de persoane: "Acest curs nu este altceva decat marketing agresiv. Regret ca am venit si nu il voi continua. Va puteti pastra avansul", dupa care se ridica si pleaca.<br /><br />Nu ne-am vazut mult timp. Ultima imagine pe care o am cu el este de acum 2 ani, era fericit, vesel, proaspat casatorit.<br /><br />Dupa care aflu ca a intrat in moarte clinica. Atac cerebral. La 30 de ani. Eforturile rudelor si prietenilor l-au ajutat sa iasa din aceasta faza si sa intre in ceva ce cu greu poti numi viata. Ati vazut filmul "<a href="http://www.imdb.com/title/tt0401383/">The Diving Bell and The Butterfly</a>"? Este povestea reala a unui <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Dominique_Bauby">om</a>, jurnalist francez, care dupa un atac cerebral ramane imobilizat in propriul corp, perfect constient dar incapabil sa miste altceva decat pleoapele. Scrie o carte aflandu-se in situatia asta. Am vazut filmul asta anul trecut si m-a marcat profund. Asa e Razvan acum.<br /><br />Recitesc un paragraf pe care mama lui l-a trimis cunoscutilor - <span style="font-style: italic;font-family:Times New Roman;font-size:100%;" >"... Ca sa intelegeti mai bine starea lui Razvan : este constient, intelege si comunicam cu el prin clipit. Raluca are o comunicare speciala cu el, numai de ei stiuta si, mai nou este deschis la comunicare si cu terapeutii care vin, nu numai cu noi!! Isi misca putin picioarele ( cativa cm) si are miscari corect coordonate, voluntare la picioare mai ales, miscari voluntare a nivelul bratelor, si al capului. Este insa incordat ( mai ales mainile si atunci cand este foarte spastic, transpira cum nu poti crede ca se poate !!) Se pare insa ca tratamentul homeopat al Monicai isi face efectul...Nu vorbeste, dar scoate sunete din cand in cand, fie cand este multumit, fie cand il supara ceva. Recunoaste pe cei care vin la el si zambeste cand se bucura. Uneori, plange linistit..Imi este greu sa scriu aceste randuri, cand ma gandesc la Razvan asa cum il stiti..</span><span style="font-style: italic;font-size:100%;" > "</span><br /><br />Nodul a ajuns in gat. Donasem ceva bani odata cu colegii mei din Aiesec pentru ca sa il ajutam, dar mi se pare extrem de putin. Il sun pe Ionut, prieten bun cu mine si cu el - e in drum spre mare. "Hai sa facem o campanie media, sa incepem cu bannere online. Fa tu textele iar eu fac grafica. Le pun peste tot in site-urile mele si vorbesc si cu alti prieteni. Multi oameni din retea au conexiuni, ar putea sa ajute, am fi un OC virtual.."<br /><br />Meandrele concretului si filozofia existentiala fac doi lei in fata unei drame reale. Si ca orice om superficial prins in capcana propriei minti iti dai seama de inutilitatea problemelor tale inchipuite atunci cand te compari cu o problema adevarata.<br /><br />Poti sa multumesti cerului ca nu esti tu acela, sa vezi viata ca un dar si pe tine ca pe cel mai norocos om din lume. Si poti <a href="http://razvanzainescu.wordpress.com/cum-putem-ajuta/">sa ajuti</a>. Poate asa contribui cu valoare nu doar in viata cuiva care are nevoie de tot ajutorul din lume, ci chiar in propria ta viata.NSCUhttp://www.blogger.com/profile/07942854661411898582noreply@blogger.com1