Parintii mei sunt cool

Poza de familie, de acum 2 ani si jumatate, la ziua lui tata...

De curand mi-am dat seama nu doar ca parintii mei sunt cool, dar ca trebuie sa scriu despre asta. Amandoi sunt ingineri la baza, de altfel in parcul de la Agronomie s-au si cunoscut, acum treizeci si ceva de ani,  de cand au si ramas impreuna.

De atunci au trecut ani de scoala si de crescut copiii, case ridicate, o afacere de familie pusa pe picioare, multa munca, griji, momente bune si grele, intr-un cuvant, o viata de oameni. Acum au peste cincizeci de ani, continua sa munceasca la firma, casa, in gradina, sa alerge pentru altii mai mult decat pentru ei, sa isi faca griji pentru copii chiar daca acestia sunt mari si ar trebui sa fie de mult la casa lor, sau poate ca tocmai de aceea isi fac griji.

Dincolo de asta insa, mai fac si multe altele... De exemplu, tata, si-a schimbat cu totul regimul de viata de vreo 10 ani, cand s-a si lasat de fumat. Atunci, dupa o angina pectorala, a renuntat la fumat intr-o zi dupa 30 de ani de 3 pachete de Assos pe zi. Acum nu mananca decat mancare organica - motiv pentru care a amenajat un tarc pentru gaini in spatele parcului din fata casei... - bea regulat 2 litri de ceaiuri si apa pe zi iar de curand mi-a zis ca s-a apucat sa faca jogging... Cand mi-a zis asta la telefon, era seara, tocmai facea o alergare usoara in jurul casei si nu am putut sa nu imi inchipui fetele consternate ale babelor din vecini care se uitau la el ca la felul paispe. Nu e un lucru pe care sa il vezi prea des pe stradutele inghesuite care duc la port, intr-un oras cu mai putin de 15.000 de locuitori. Acum caut cursuri de tango pentru tata. Daca se intampla sa stiti o clasa buna, dati-mi de stire...

Maica-mea, in schimb, are alte hobby-uri. Nu face alergare. Miscarea fizica oricum o bifeaza zilnic muncind la gradina / parc unde stie directia exacta de crestere a fiecarui fir de iarba si in care a bagat atatia bani incat si-ar mai fi putut cumpara (cel putin) o masina. Pe langa asta, scrie fictiune. Da, are in lucru un roman la care a terminat primele trei capitole, care asteapta cuminte sa le dau feedback. Vorbim des pe messenger si se gandeste sa isi faca blog. :) Probabil ca ar face senzatie, daca ar pune macar a zecea parte din energia pe care o dedica gradinii.

Da, parintii mei sunt cool. Daca le seman cat de cat, viitorul suna bine.

2 filme bune pe care le-am vazut saptamana asta

Si e doar miercuri. Voi descrie subiectele la fiecare, deci daca nu le-ati vazut inca si vreti sa le vedeti, nu mai continuati sa cititi.

Primul film – 13 tzameti.
Cadru de vizionare – luni, seara dedicata cu regularitate vizionarii de filme ‘mai deosebite’ in cadru organizat. Mai exact la unul dintre prietenii mei acasa unde ne strangem sa mancam, bem, spargem seminte, porumb prajit, fistic sau alune si neaparat sa vedem un film.

Asteptari ( Ce am crezut ca o sa fie ) – nu am avut. Ca de obicei, am intarziat si spre deosebire de alte dati, pusesera deja filmul. Nu am avut timp sa ma gandesc nici macar ce naiba inseamna titlul, am intrat direct in actiune.

Ce a fost – a fost supertare. Intriga m-a prins imediat - Un tanar imigrant sarac din Franta ajunge in locul altcuiva la o intalnire total secreta, la care stie doar ca poate castiga foarte multi bani participand intr-un concurs. Ajunge sa joace ruleta ruseasca intr-o competitie din care supravietuieste unul singur.

Scor de soc – 8, pe o scara de la 1 la 10

Scor de impresie – puternica, pentru ca a fost extrem de real

Ce morala am tras – nu citi posta altora.


Al doilea film – Two Lovers

Cadru de vizionare - La mall, miercuri. Am ajuns din greseala, trebuia sa mergem la Inglorious basterds. Am intarziat din nou. Ocazie cu care am schimbat filmul si mi-am luat sandale.

Asteptari - credeam ca va fi un film usurel, romance in stil american, cu el si ea, in care totul se termina cu bine, dupa care toata lumea e fericita si la care toata lumea stie cum se termina.

Ce a fost - a fost o foarte reala si credibila poveste. Merita vazut. Gwyneth joaca rolul unei femei derutate indragostita de un barbat insurat. Inca arata bine.

Scor de impresie – 8

Ce morala am tras – in general iese cam cum vor femeile.

Seara de vineri si problemele existentei

Este vineri seara. Stau singura in living pe intuneric si ma uit pe fereastra. Dupa o zi cenusie la birou - este momentul gandurilor mele negre sa imi invadeze mintea, asa cum da navala o hoarda de barbari intr-un sat pasnic si lipsit de aparare. Intrebari existentiale si concrete, regrete si remuscari, asteptari neimplinite profesionale si amoroase, toate se succed intr-un caleidoscop tot mai rapid care imi adanceste si imi activeaza depresia latenta de sfarsit de saptamana. Tot suvoiul de ganduri mi se incurca in cap si deja simt cunoscutul nod cum urca sa isi ia locul in gat.

Deodata, filmul meu se opreste brusc. "Dar lui Razvan cum crezi ca ii e?" Hoarda de salbatici dispare. Gandul continua: "Cum crezi ca e pentru un om care nu se mai poate misca? Ce regrete poate avea cineva ale carui sperante sunt ca maine sa miste mai mult decat pleoapele? Daca eu imi vad regretele si obsesiile atat de dramatic cand inca pot face ceva in legatura cu ele, atunci ce asteptari mai are de la viata cineva care a trecut prin moarte clinica?"

Il cunosc pe Razvan din facultate, cand am lucrat impreuna in aceeasi asociatie de voluntari. Imi placea de el. Era inalt, fain, brunet si cu o privire scaparatoare. Era combativ, critic si in acelasi timp sufletist si pasionat. Imi aduc aminte de niste faze cu el si zambesc. Intr-o vara, la mare, cand facusem o alergie strasnica la soare a zis "Acum ne putem uita la picioarele lui Gabi, ca e din mila". Cu alta ocazie, participam la LandMark Forum (un curs de dezvoltare personala) si dupa 3 ore de spalare pe creier si marketing agresiv al trainerului in care toate audienta cursului era vrajita, Razvan e singurul care se ridica in picioare si zice de fata cu 200 de persoane: "Acest curs nu este altceva decat marketing agresiv. Regret ca am venit si nu il voi continua. Va puteti pastra avansul", dupa care se ridica si pleaca.

Nu ne-am vazut mult timp. Ultima imagine pe care o am cu el este de acum 2 ani, era fericit, vesel, proaspat casatorit.

Dupa care aflu ca a intrat in moarte clinica. Atac cerebral. La 30 de ani. Eforturile rudelor si prietenilor l-au ajutat sa iasa din aceasta faza si sa intre in ceva ce cu greu poti numi viata. Ati vazut filmul "The Diving Bell and The Butterfly"? Este povestea reala a unui om, jurnalist francez, care dupa un atac cerebral ramane imobilizat in propriul corp, perfect constient dar incapabil sa miste altceva decat pleoapele. Scrie o carte aflandu-se in situatia asta. Am vazut filmul asta anul trecut si m-a marcat profund. Asa e Razvan acum.

Recitesc un paragraf pe care mama lui l-a trimis cunoscutilor - "... Ca sa intelegeti mai bine starea lui Razvan : este constient, intelege si comunicam cu el prin clipit. Raluca are o comunicare speciala cu el, numai de ei stiuta si, mai nou este deschis la comunicare si cu terapeutii care vin, nu numai cu noi!! Isi misca putin picioarele ( cativa cm) si are miscari corect coordonate, voluntare la picioare mai ales, miscari voluntare a nivelul bratelor, si al capului. Este insa incordat ( mai ales mainile si atunci cand este foarte spastic, transpira cum nu poti crede ca se poate !!) Se pare insa ca tratamentul homeopat al Monicai isi face efectul...Nu vorbeste, dar scoate sunete din cand in cand, fie cand este multumit, fie cand il supara ceva. Recunoaste pe cei care vin la el si zambeste cand se bucura. Uneori, plange linistit..Imi este greu sa scriu aceste randuri, cand ma gandesc la Razvan asa cum il stiti.. "

Nodul a ajuns in gat. Donasem ceva bani odata cu colegii mei din Aiesec pentru ca sa il ajutam, dar mi se pare extrem de putin. Il sun pe Ionut, prieten bun cu mine si cu el - e in drum spre mare. "Hai sa facem o campanie media, sa incepem cu bannere online. Fa tu textele iar eu fac grafica. Le pun peste tot in site-urile mele si vorbesc si cu alti prieteni. Multi oameni din retea au conexiuni, ar putea sa ajute, am fi un OC virtual.."

Meandrele concretului si filozofia existentiala fac doi lei in fata unei drame reale. Si ca orice om superficial prins in capcana propriei minti iti dai seama de inutilitatea problemelor tale inchipuite atunci cand te compari cu o problema adevarata.

Poti sa multumesti cerului ca nu esti tu acela, sa vezi viata ca un dar si pe tine ca pe cel mai norocos om din lume. Si poti sa ajuti. Poate asa contribui cu valoare nu doar in viata cuiva care are nevoie de tot ajutorul din lume, ci chiar in propria ta viata.

Madonna vs U2

Trebuia sa scriu postul asta imediat cum am iesit de la concert.. Evident ca amanarea momentului ii scade dramatic din originalitate, dar il scriu, ca sa fiu sigura ca am retinut diferentele intre cele doua concerte mari la care am ajuns anul asta. U2 in Zagreb si Madonna in Izvor. Comparandu-le as putea sa zic, nu-i asa, vorba aceea, care va sa zica nici nu se compara. Totusi, cum a fost pentru mine:

La concertul U2 din Zagreb am ajuns venind de la mare, din vacanta, de pe coasta croata, unde am facut plaja pe stanci si baie in cea mai limpede apa. La concertul Madonnei am ajuns venind de la birou. Am platit biletul la concertul Madonnei pe loc, atunci cand l-am rezervat, in urma cu 6 luni. La U2 mi l-a luat o prietena si nu l-am platit inca (Simona, iti jur, am incercat prin internet banking si s-a blocat.. maine ma duc la banca). Al doilea a fost aproape dublu ca pret fata de primul.

Scena de la U2 era o combinatie intre nava cosmica si scarabeu urias iar in timpul concertului a emis mai multe culori decat credeam ca exista in spectru. La Madonna ma asteptam sa apara un Boeing catre pista de zbor din scena care arata ca o hala, flancata in stanga si dreapta de doua bannere cenusii. La U2 am stat mai aproape de scena decat am stat la Madonna. Nu inseamna si ca am vazut mai mult - media de inaltime in Croatia este mult peste cea din Bucuresti. In Izvor am ajuns sa stau pe un damb de pamant sau ceva musuroi de cartite - asta mi-a oferit o vizibilitate mai buna si un motiv in plus sa ma urasca spectatorii din spate (pe langa faptul ca eram singura care, la DJ Oakenfield, dansa pe o raza de 20 de m radial, ceea ce, nu stiu exact de ce, dar li se parea deplasat)

U2 a dat doua bis-uri, Madonna deloc. De fapt, stai, ca nici nu s-au cerut. La U2 am purtat peruca, ne-am facut tricouri pe care am marcat urmatoarele locatii ale turneului U2 si am pozat pentru Amnesty International. La Madonna m-am ratacit de trupa ... La U2 chiar am cantat. la Madonna nu am recunoscut nicio piesa "curata" din mix-ul rave. Madonna danseaza. Bono canta. Bono arata sexy la 50 de ani. Madonna nu.