luni, 17 mai 2010

Weekend la Busteni.

La 3 dupa-amiaza, sambata, dupa ce ma trezisem in mod relaxat din cheful de cu o seara inainte, trimit 5 sms-uri la cinci prieteni 'dam o tura la munte?'. Cum ma asteptam, Rodi si Ioana zic da in maxim 3 secunde de cand pleaca mesajul. In 2 ore suntem in drum spre munte, cu un micro bagaj pentru o noapte la Busteni. Ne-am cazat la Cabana Diham, un loc absolut recomandabil, mai ales cand pleci fara sa iti faci minimul de pregatiri, asteptari sau rezervari pentru seara respectiva. Si mai ales pentru ca au o saramura de crap pe care am terminat-o fara sa vorbesc prea mult din momentul cand au adus-o, si o ciorba in paine foarte interesanta.

In timpul excursiei au fost cateva momente interesante..

Primul a fost sambata seara, cand ne-am "ametit' toate trei a la grande. Seara a inceput cuminte, in restaurantul cabanei, cu dialog ca intre fete in asteptarea mancarii si a vinului. Si s-a terminat cu strigate la 1 noaptea, dupa ce oamenii din resturant dadeau deja cu matura pe sub picioarele noastre. Trei sticle de busuioaca si 3 pachete de tigari s-au topit pe masura ce replicile deveneau tot mai rapide si mai incomode. In vino veritas. Si cum adevarul este de multe ori incomod, am plecat zicandu-ne chestii pe care vroiam de mult sa ni le spunem, doar ca nu avusesem cadrul. Si atata vin. Ne-am impacat totusi in camera, nu am avut incotro, dormeam in acelasi pat..

A doua zi, cu greu m-am convins sa ma ridic la 10 ca sa nu pierd micul dejun. Orice miscare de 2 cm a capului de la linia dreapta o percepeam ca pe un vartej, de aceea cel mai important lucru in dimineata asta mi s-a parut sa pot sa ma uit intr-o singura directie si sa nu ma misc cu mai mult de 10 grade stanga - dreapta.

Dupa ce m-am recules oarecum, am facut o incercare de traseu pe munte. Incercarea insa s-a aratat a fi mult prea grea pentru noi, fiindca ne-am oprit undeva in prima zecime de drum, pe traseul catre cea mai apropiata cabana. Ni s-a parut insa un loc potrivit in care sa ne oprim, sa stam, sa respiram si sa ne uitam la copaci. Cam 20 min. Dupa care am plecat la o manastire, un loc prin care trec cu regulariatate atunci cand ies cu Rodi.

Well, nu mi-a cazut o crenguta de busuioc in cap cum i-a cazut ei cand s-a rugat la o icoana, in schimb mi-a fost atat de frig asteptand sa iasa de la slujbe ca am luat-o la picior inainte. Pe cand iseseam de la manastire nu m-am putut opri sa nu ma gandesc ca harul parintelui de acolo - pentru care ne dusesem in acel loc - nu era atat de mare incat sa faca oamenii cu putin mai buni, astfel incat sa nu isi mai arunce toate gunoaiele menajere pe langa copacii din jurul bisericii. In acet timp Ioana, celalalta prietena, nu se putea abtine sa nu comenteze toate aspectele materiale si materialiste ale locasului, incepand cu cutia cu donatii, pana la jeepul bmw alb care statea chiar la usa bisericii.

Weekendul s-a incheiat cu bine. Am ajuns acasa, cu speranta si incredere ca daca cel putin 1% din gandurile bune ce s-au ridicat in slavi in acest timp se vor implini, vom avea o viata frumoasa.

(acest post este mai vechi, l-am citit de curand in drafturi si m-a amuzat suficient ca sa nu il la sa piara...)

Niciun comentariu: