Cu capul in nori

Ati fost vreodata pe un drum necunoscut, si deodata nu mai gasesti destinatia asa ca setezi GPS-ul sa te scoata repede undeva - preferabil la autostrada - iar el iti raspunde cu un drum micut, transparent, marcat cu doua liniute, un amarat de drum fata de celelalte drumuri de pe harta, vizibile si colorate frumos cu galben sau cu verde? ... nu te grabi sa intri pe drumul ala. Nu intotdeauna precum in cer satelitii vad lumea, asa-i si pe pamant.

A doua zi a calatoriei noastre catre casa trecea pe langa un loc pe care vroiam sa il vad neaparat. Genul ala de loc din top destinatii turistice, cu care primesti poza cu fwd pe email si pe care il pui in Pinterest in board-ul 'De vazut in viata asta'.

Riomaggiore, Cinque Terre, Italy

"Trecea pe langa" e destul de mult spus, pentru ca poza de mai sus este a unui orasel pescaresc izolat, situat intr-un grupulet de cinci asezari (Cinque Terre) aflate la curba de vest a cizmei Italiei, la o distanta apreciabila de civilizatie. Cred ca mult timp acolo nu s a ajuns decat cu barca.

Am iesit de pe autostrada si am luat la rand serpentinele de pe coasta, am mers ce am mers si deodata brusc, ceata.  Mai tarziu ne-am dat seama ca nu era ceata, ci nori. Urcasem pe creasta, pe un drum destul de ingust si cu vizibilitate zero. GPS-ul isi facea insa treaba si tinea drumul inainte catre Riomaggiore. Am continuat, dar ne mai scazuse entuziasmul... Peisaj ioc de la ceata, viteza redusa, opriri din cauza reparatiilor la drum. Ajungem la o intersectie in care toate drumurile erau inchise. La nici 10 km de Riomaggiore, drumul era blocat, fara nicio ruta ocolitoare ..

Ce putea sa fie mai rau?

Pai, de exemplu, putea sa inceapa o ploaie torentiala. La comanda 'Scoate-ne naibii de aici catre autostrada, vaffanculo Riomaggiore', GPS-ul ne-a dat singura varianta un drumulet amarat, slabanog, ce abia se vedea in harta. Am luat-o pe acolo.. Drumuletul a luat-o voios prin munte, a renuntat la un sens de mers, s-a transformat intr-o cararuie pietruita pe sub crengile padurii si, la un moment dat, s-a rupt de tot din cauza suvoiului care se scurgea de pe pietrele din dreapta spre prapastia din stanga.

Nu aveam loc sa ne intoarcem, iar inainte nu stiam ce urmeaza. Slava domnului ca a urmat o masina din sens invers, cu doua femei care treceau muntele, razand si parand ca se distreaza teribil de situatie.  "Alte nebune" am zis cu mama, si am rasuflat usurate..

Tine distanta si mainile pe volan!

- Gabi, ma lasi in pace sa conduc? Nu mai imi tot spune ce sa fac! Ce, eu iti fac tie observatii despre cum conduci?
- Mama, te rog tine ambele maini pe volan! Masina trebuie sa aiba stabilitate si sa ai control! Instructorul ala care ti-a zis sa conduci cu o singura mana este un idiot! Trebuie sa poti merge asa in caz de urgenta, dar nu sa fie stil de condus!...

De cand am facut dauna totala cu masina, acum trei ani, fiindca o mana isi rezema cotul pe geam iar cealalta cauta intr-o doara niste fructe confiate intr-o punga langa schimbator, tin ambele maini pe volan si atunci cand trec prin zona cu limitare de viteza la 30. Cotul imi intepeneste, bratele ma dor si umerii mi se blocheaza din cand in cand, dar mainile imi raman punctuale, si nu intarzie dincolo de ora 10 si 10.

Ieri, fiindca m-a apucat un somn teribil in timp ce conduceam - nu adorm decat pe la 3 noaptea iar in loc de espresso strong am apasat cafe late la aparat - a trebuit sa o las pe mama sa conduca. Cand vad insa cum mana dreapta ii intarzie mai mult de 5 secunde pe schimbator, ezitand intre a treia si a patra in timp ce trecem pe langa un tir, soseaua e umeda si masina serpuieste imperceptibil, somnul meu se duce. Iar faptul ca repet obsesiv "tine mainile pe volan" nu ajuta situatia.

- Mama, nu inteleg de ce te superi. Eu, dupa ce mi-ai tocat creierii sa tin distanta fata de cel din fata, ce am facut? Am tinut distanta, ca asa te simti bine si fiindca asa e sigur.

Mama tace. Acum 5 ani, lovise usor spatele masinii din fata cand conducea propria masina. Parte fiindca nu tinuse distanta si parte fiindca franele Peugeot-ului ei fusesera la fel de eficiente sa opreasca rotile ca si armata franceza sa opreasca invazia germana. De atunci, "tine distanta" era regula nr 1 in condus si cuvant de ordine in excursia noastra impreuna.

- Mah, da nu se mai termina tunelul asta?.. adauga dupa cateva secunde.

Azi mama a trecut Alpii catre Elvetia conducand pe serpentine, cu ambele maini pe volanul masinutei mele burdusite cu haine, pantofi, borcane goale de la muraturile trimise de cumnate, cadouri pentru acasa plus doi cozonaci de la doamna care ne-a tinut in gazda vreo trei luni. Ne intoarcem acasa.