miercuri, 26 ianuarie 2011

De ce nu o sa mestec guma in Singapore

Ieri faceam un mic research inainte de excursia mea din Asia, care se apropie. Si cum prima destinatie e Singapore, am inceput cu asta. Citesc despre cat de bine le merge, cat sunt de civilizati si unde sa mananc o ciorba traditionala. Deodata, imi apare in fata fraza:

"... contrary to what has sometimes been misreported, the use or importation of chewing gum is subject only to fines; it is not and has never been a caneable offence"

Aproape ca-mi inghit guma de mestecat. Say whaaat??.. "A caneable offence" inseamna infractiune care se pedepseste cu bataie in spatiu public si care, lucky me!, nu se aplica daca te prind ca mesteci guma pe strada.  Citesc - si ma crucesc - despre contradictiile unei tari aflate in topul celor mai dezvoltate economii din lume in care pedepsele corporale publice sunt aplicate ca regula in inchisori, armata si scoli. Well, se pare ca esti pasibil de pedeapsa cu bataie - nu oricum, cu nuiaua de ratan - pentru o serie de peste 40 de infractiuni care variaza de la viol si jaf la vandalism si prelungirea sederii dupa data de expirare a vizei... Clar ca dupa 3 zile n-or sa mai vada din mine decat praful in urma trenului pe care il iau spre Kuala Lumpur!..

duminică, 23 ianuarie 2011

Invat sa fac video

Ma gandesc cateodata la cum si de ce (mai) invatam. Ma refer in special la cei care au iesit deja din sistemele formale de pregatire si educatie. O facem sa castigam mai multi bani? Sa avansam in cariera? Sa devenim sau sa parem mai destepti? Pur si simplu ca sa stim mai mult?

Am un prieten care stie (aproape) orice. Memoria lui ma uluieste. Isi aduce aminte cu usurinta principii din fizica, formule de chimie pe care le-a invatat acum 20 de ani si face legatura intre ele si ce se intampla in viata de zi cu zi. Nu lucreaza in ceva domeniu stiintific. Poate cita oricand carti, stie date si evenimente istorice la fel de repede cum enunta la cerere principii de management sau de filosofie corporatista.  Omul e o enciclopedie ambulanta. Pur si simplu, stie.

La mine, din momentul in care nu mai folosesc informatiile invatate, acestea trec in memoria de rezerva. Stiu ca as putea sa invat doar pentru ideea de a sti, dar dupa ce am trecut prin liceu si facultate in sistemul nostru de educatie tip "memorizeaza si reda", mi-am cam incheiat exercitiile mentale lipsite de aplicatie practica.

Acum invat lucruri noi pentru ca ma ajuta sa imi ating anumite obiective, concrete si masurabile. Spre exemplu, sa invat sa fac video. Am avut o prima incercare - cea de mai jos - cu iMovie. Dar, vorba cuiva, mai e mult pana departe.  Anyways, vreau sa invat video pentru ca acesta, spre deosebire de text sau foto, reda in mod dinamic experientele care, atunci cand s-au intamplat, au fost dinamice. Am inceput cu vacanta din Egipt de anul trecut.  Urmatorul video, asa cum se anunta cel mai repede, va fi cel cu vacanta din Asia care incepe in 10 zile.


Vacanta in Egipt from Gabriela Enescu on Vimeo.

PS Ceea ce vedeti la secunda 20 este Min, Zeul Fertilitatii, care apare peste tot in Egipt :)
PPS Pe masura ce voi gasi resurse interesante pentru video-editing, voi reveni pe blog cu o lista a acestora. 

vineri, 21 ianuarie 2011

Uzinele Faur, de la industrie la hub de antreprenoriat social

Ce inseamna sa fii erou? Inseamna sa zbori, sa creezi electricitate cu mainile, sa calatoresti in timp, sa curbezi spatiul, sa ghicesti gandurile altora si sa te regenerezi complet daca se intampla sa cazi de pe o cladire cu 20 de etaje. Sau, cel putin, asa am vazut eu in Heroes. Cool show, btw. Mai ales prima serie.
 

Dar daca, de fapt, inseamna sa fii o fiinta absolut normala, care nu salveaza lumea de baietii rai ci ii re-aduce in societate?

Acum ceva timp coboram din taxi impreuna cu un prieten la uzinele Faur, undeva la capatul Bucurestiului, pentru o vizita la un atelier unde fusesem invitati de o cunostinta comuna. Dupa cateva minute de cautari printre halele Faur - care este monument istoric, apropo - ajungem la o hala rosie cu ferestre inguste. Vizitam Ateliere fara Frontiere, despre care la momentul respectiv nu stim prea multe.

Intram intr-o sala de conferinta. Sau asa presupun, dupa scaunele si masa din mijloc, televizorul din colt si panourile publicitare de carton de langa usa. Un om iese din sala, muscand in graba din sandwich.