vineri, 21 ianuarie 2011

Uzinele Faur, de la industrie la hub de antreprenoriat social

Ce inseamna sa fii erou? Inseamna sa zbori, sa creezi electricitate cu mainile, sa calatoresti in timp, sa curbezi spatiul, sa ghicesti gandurile altora si sa te regenerezi complet daca se intampla sa cazi de pe o cladire cu 20 de etaje. Sau, cel putin, asa am vazut eu in Heroes. Cool show, btw. Mai ales prima serie.
 

Dar daca, de fapt, inseamna sa fii o fiinta absolut normala, care nu salveaza lumea de baietii rai ci ii re-aduce in societate?

Acum ceva timp coboram din taxi impreuna cu un prieten la uzinele Faur, undeva la capatul Bucurestiului, pentru o vizita la un atelier unde fusesem invitati de o cunostinta comuna. Dupa cateva minute de cautari printre halele Faur - care este monument istoric, apropo - ajungem la o hala rosie cu ferestre inguste. Vizitam Ateliere fara Frontiere, despre care la momentul respectiv nu stim prea multe.

Intram intr-o sala de conferinta. Sau asa presupun, dupa scaunele si masa din mijloc, televizorul din colt si panourile publicitare de carton de langa usa. Un om iese din sala, muscand in graba din sandwich.

Dupa 5 minute avem companie, apare Raluca, cea care a infiintat organizatia si care ne duce intr-un "tur de fabrica". In urmatoarele doua ore am ascultat amandoi povestea cuiva ce reuseste, in mod autentic, sa creeze "bine". Si din modelul de business al AF am identificat atat de multe aspecte ale contributiei si ale ideii de a crea bine, cum nu am intalnit pana acum la niciuna dintre afacerile pe care le stiu.

Prima linie de bine. Scopul lor principal este de insertie sociala. Mai exact, reintegreaza in societate indivizi care, la o prima vedere, nu mai au nicio sansa. Faceti o intersectie de multimi (asa cum am invatat la aritmetica) pentru toate categoriile defavorizate - origine roma, analfabet, cazier,  antecedente penale, etc -  si veti sti cine sunt oamenii "directionati" de catre institutiile statului catre Ateliere fara Frontiere. Aici sunt primiti si invatati sa intre intr-un proces de productie, de munca in echipa. Sunt invatati sa respecte reguli, sa vina la timp, sa lucreze impreuna.

Ce fac acesti oameni? Asta e a doua linie de bine. Dezasambleaza sau reconditioneaza hardware si diverse componente IT. Ele provin de la echipamente IT expirate pe care Ateliere fara Frontiere le colecteaza gratuit de la companii. Ti s-au invechit calculatoarele si vrei sa scapi de cele vechi? Suna-i si vin sa iti preia gunoiul cibernetic. In micutul atelier, procesul de productie e organizat pe categorii de produse, in functie de destinatia finala, si plasate pe culori.

Ajungem astfel la a treia linie de bine: ce se intampla cu produsele. In urma muncii din Ateliere, rezulta componente de calculator, care se trimit catre reciclatori, si calculatoare reconditionate. Acestea din urma se doneaza catre ONG-uri carora le lipseste orice infrastructura IT sau bani sa o procure. Cat eram noi acolo, lucrau sa trimita calculatoare pentru un orfelinat de copii din Satu Mare. Raluca mi-a spus ca angajatii (pentru ca sunt platiti si au carte de munca) sunt mult mai motivati sa faca treaba cand stiu ca ajuta pe unii care trec prin greutati la fel ca si ei.

Si nu se termina aici. Scopul AF este  acela de insertiune sociala, iar ei isi masoara reusita in numarul de oameni care pleaca de acolo. Nu oriunde insa, ci catre companii, care ii angajeaza ca paznic, casiera sau croitoreasa... Si pentru asta, cei de la Ateliere depun toate eforturile pentru a-i pregati, de la traininguri, consiliere psihologica la ajutor cu actele si autoritatile. Ba chiar le-au gasit si unde sa locuiasca, la preturi extrem de mici.

Am plecat profund impresionata dupa intalnirea cu Raluca. Dincolo de ceea ce am scris mai sus, a fost pentru mine un exemplu extraordinar despre cum poti fi antreprenor social. Despre cum obiectivele tale de business pot sa treaca dincolo de ROI, catre ceva despre care toti scriem, teoretizam si idealizam, insa putini aplicam: "the greater good".

Tot in AF se produce Sacosa de Panza, btw, un alt alt proiect incredibil. Acestea doua sunt exemple de antreprenoriat social, o miscare ce incepe sa se faca din ce in ce mai auzita si in Romania. Pe plan international sunt niste exemple extraordinare prin care oamenii au creat business-uri pornind de la ideea de a-i ajuta pe altii, asa cum sunt afacerile GrameenBank sau Kiva.

Un comentariu:

Edit spunea...

Frumos scris ...dar mai ales impresionant.Intr-o zi sper sa vizitez si eu acel atelier.Am avut sansa sa fiu invitata dar...nu am putut merge.Cand vorbesc de sansa spun despre faptul ca am fost laureat 1-2010 ASSOCLIC, adica am primit pe baza unui proiect scris de mine si reprezentat de un ONG 5 calculatoare de la ei. (CENTRULUI PENTRU DEZVOLTARE SOCIALA CEDES).
Si iata ce am realizat
http://nscu.blogspot.com/
SUNT NISTE OAMENI MINUNATIsi merita aprecierea noastra.