Ati fost vreodata pe un drum necunoscut, si deodata nu mai gasesti destinatia asa ca setezi GPS-ul sa te scoata repede undeva - preferabil la autostrada - iar el iti raspunde cu un drum micut, transparent, marcat cu doua liniute, un amarat de drum fata de celelalte drumuri de pe harta, vizibile si colorate frumos cu galben sau cu verde? ... nu te grabi sa intri pe drumul ala. Nu intotdeauna precum in cer satelitii vad lumea, asa-i si pe pamant.
A doua zi a calatoriei noastre catre casa trecea pe langa un loc pe care vroiam sa il vad neaparat. Genul ala de loc din top destinatii turistice, cu care primesti poza cu fwd pe email si pe care il pui in Pinterest in board-ul 'De vazut in viata asta'.
"Trecea pe langa" e destul de mult spus, pentru ca poza de mai sus este a unui orasel pescaresc izolat, situat intr-un grupulet de cinci asezari (Cinque Terre) aflate la curba de vest a cizmei Italiei, la o distanta apreciabila de civilizatie. Cred ca mult timp acolo nu s a ajuns decat cu barca.
Am iesit de pe autostrada si am luat la rand serpentinele de pe coasta, am mers ce am mers si deodata brusc, ceata. Mai tarziu ne-am dat seama ca nu era ceata, ci nori. Urcasem pe creasta, pe un drum destul de ingust si cu vizibilitate zero. GPS-ul isi facea insa treaba si tinea drumul inainte catre Riomaggiore. Am continuat, dar ne mai scazuse entuziasmul... Peisaj ioc de la ceata, viteza redusa, opriri din cauza reparatiilor la drum. Ajungem la o intersectie in care toate drumurile erau inchise. La nici 10 km de Riomaggiore, drumul era blocat, fara nicio ruta ocolitoare ..
Ce putea sa fie mai rau?
Pai, de exemplu, putea sa inceapa o ploaie torentiala. La comanda 'Scoate-ne naibii de aici catre autostrada, vaffanculo Riomaggiore', GPS-ul ne-a dat singura varianta un drumulet amarat, slabanog, ce abia se vedea in harta. Am luat-o pe acolo.. Drumuletul a luat-o voios prin munte, a renuntat la un sens de mers, s-a transformat intr-o cararuie pietruita pe sub crengile padurii si, la un moment dat, s-a rupt de tot din cauza suvoiului care se scurgea de pe pietrele din dreapta spre prapastia din stanga.
Nu aveam loc sa ne intoarcem, iar inainte nu stiam ce urmeaza. Slava domnului ca a urmat o masina din sens invers, cu doua femei care treceau muntele, razand si parand ca se distreaza teribil de situatie. "Alte nebune" am zis cu mama, si am rasuflat usurate..
A doua zi a calatoriei noastre catre casa trecea pe langa un loc pe care vroiam sa il vad neaparat. Genul ala de loc din top destinatii turistice, cu care primesti poza cu fwd pe email si pe care il pui in Pinterest in board-ul 'De vazut in viata asta'.
 |
| Riomaggiore, Cinque Terre, Italy |
Am iesit de pe autostrada si am luat la rand serpentinele de pe coasta, am mers ce am mers si deodata brusc, ceata. Mai tarziu ne-am dat seama ca nu era ceata, ci nori. Urcasem pe creasta, pe un drum destul de ingust si cu vizibilitate zero. GPS-ul isi facea insa treaba si tinea drumul inainte catre Riomaggiore. Am continuat, dar ne mai scazuse entuziasmul... Peisaj ioc de la ceata, viteza redusa, opriri din cauza reparatiilor la drum. Ajungem la o intersectie in care toate drumurile erau inchise. La nici 10 km de Riomaggiore, drumul era blocat, fara nicio ruta ocolitoare ..
Ce putea sa fie mai rau?
Pai, de exemplu, putea sa inceapa o ploaie torentiala. La comanda 'Scoate-ne naibii de aici catre autostrada, vaffanculo Riomaggiore', GPS-ul ne-a dat singura varianta un drumulet amarat, slabanog, ce abia se vedea in harta. Am luat-o pe acolo.. Drumuletul a luat-o voios prin munte, a renuntat la un sens de mers, s-a transformat intr-o cararuie pietruita pe sub crengile padurii si, la un moment dat, s-a rupt de tot din cauza suvoiului care se scurgea de pe pietrele din dreapta spre prapastia din stanga.
Nu aveam loc sa ne intoarcem, iar inainte nu stiam ce urmeaza. Slava domnului ca a urmat o masina din sens invers, cu doua femei care treceau muntele, razand si parand ca se distreaza teribil de situatie. "Alte nebune" am zis cu mama, si am rasuflat usurate..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu